Sunt foarte mulțumită de această rețetă de oțet de mere.
Se folosesc mere bio, de la țară, cu coaja colorată și dulci-acrișoare.
Merele se spală și se curăță de eventualele porțiuni alterate.
Pulpa fructelor am folosit-o la pastă de mere, iar cojile și cotoarele, la oțet.
La circa 3 kg de coji am folosit 3 litri de apă fiartă, 3-500 g de miere de albine, 30 g de drojdie.
Cantitățile sunt de fapt: 1 kg fructe, 1 l apă, 100-150 miere, 10 g drojdie - și se modifică în funcție de câte kg de mere avem.
Se dizolvă mierea și drojdia în apă caldă (de circa 50 grade C), apoi se toarnă peste coji, într-un borcan, pe care l-am acoperit cu un tifon (să nu fie închis etanș). Se ține la o temperatură de peste 20 de grade C.
Se amestecă zilnic.
Eu am pus miere mai multă, încât oțetul miroase și acum a miere. În plus, am adăugat și o mână de curmale (că tot aveam în casă și nu prea le mănânc), pentru că tocmai văzusem în filmul Giuvaierul palatului că obișnuiau să facă oțet din curmale, care ieșea foarte fin.
După circa 10 zile, se separă de coji, se filtrează și se lasă în continuare în bucătărie, la temperatură constantă, pentru a fermenta. Al meu s-a făcut după 2-3 luni. Se strecoară și se pune în sticle - partea mai puțin limpede am pus-o in 2 borcane de 800 g, nu mă deranjează că mai conține suspensii de mere.
E posibil ca in sticle sau borcane să se formeze din nou acea peliculă, floare, sau cum s-o chema, de oțet, dar aceasta nu inseamnă că oțetul nu este bun.
Mie imi place foarte mult, pentru că pe celalalt tip de oțet din comerț (chiar și cel de mere de la Plafar) nu prea îl suportam.
Acesta, făcut în casă, este blând și neagresiv. La o salată cum e cea de varză, de exemplu, se pune mai mult.
Tot acest oțet îl folosesc și în apa cu care-mi clătesc părul.
Un comentariu:
are o multitudine de efecte benefice. Eu fac in fiecare primavara o cura cu otet de mere cu miere si ma simt alt om. Recomand tuturor acest otet, insa trebuie avut grija la cat timp se ia, sa nu trecem in extrema cealalta.
Trimiteți un comentariu