5 ian. 2009

Orange marmelade - Calatorie culinara

MAREA BRITANIE
Multe din obiceiurile culinare ale englezilor sunt cunoscute in lumea-ntreaga; five o'clock tea cat si precizia si disciplina orelor de masa le apartin intru totul.
Imi amintesc de un film a carui actiune se desfasura in India; un medic localnic care astepta la cina niste englezi era teribil de ingrijorat ca nu le va putea face pe plac si ii judeca destul de aspru (cam asa: englezii nu se multumesc, ca noi, cu mancaruri simple, naturale, cu fructe si dulciuri, lor le trebuie carne - carne - carne - cu multe sosuri, apoi trebuie sa caut scaune si tacamuri ( ei neavand in casa asa ceva). In plus, fiecare mananca mult, foarte mult, fata de un indian.)
Putem spune ca indienii aveau dreptate, dar numai din punctul lor de vedere.
In India, unde e atat de cald iar oamenii traiesc intr-un ritm mai lent, nu e nevoie de hrana calda, consistenta si cu atatea proteine ca in Anglia (in frig si ceturi si ploi).
Apoi, facand o paralela intre englezi si indieni, sunt alte rase si au cu totul alt metabolism. Nu mai spun ca noi, oamenii, suntem ceea ce mancam, dar si ceea ce au mancat stramosii nostri, fiecare popor creandu-si, in timp, un tipar genetic. In contextul vietii moderne, obiceiurile alimentare se pot schimba treptat, in functie de modificarile intervenite in ritmul vietii de zi cu zi.
Si mancarea noastra traditionala romaneasca ( ca la stana...) este incriminata ca fiind prea consistenta. Este, fireste, consistenta doar pentru o persoana care locuieste intr-un oras, merge la serviciu in masina si are o munca oarecum statica. Dar acest tip de alimentatie a fost creat de un popor de ciobani si agricultori, care trebuia sa faca fata unor ierni aspre si unor munci fizice dure. Pentru ei , bulzul, carnea de porc si mancarea cu smantana era tocmai buna.
Cred ca noi, acum, trebuie sa ne modificam obiceiurile alimentare, dar fara a ne indeparta radical de traditie. Nu sunt de acord cu dietele asiatice ( aici voiam sa ajung!), sa adoptam modul de alimentatie chinezesc, de exemplu, care e cu totul strain de noi.
Desigur ca o seara la un restaurant exotic este ceva foarte tentant si placut, ma atrage si pe mine altceva si tocmai de aceea mi-am propus sa scriu aceste calatorii culinare imaginare. Insa cand e vorba de alimetatia noastra de baza, trebuie sa ne axam pe ceea ce avem la noi si ceea ce suntem noi. Este un principiu sustinut de multi terapeuti, medici si nutritionisti.
Celebrul clarvazator Edgar Cayce recomanda, pentru vindecarea multor boli, consumul de fructe si legume autohtone, crescute in pamantul natal ( el insista mult pe puterea de vindecare si regenerare pe care o au fructele de padure, de care tara noastra nu duce lipsa).
Revenind la Anglia, micul dejun englezesc este inspaimantator pentru dieteticieni si nici un medic nu l-ar recomanda. Eu cred ca englezii au nevoie de el, inainte de a iesi in ceata si frig.

SAU:



Puding sau ...
... paine prajita cu tot felul de gemuri

ORANGE MARMELADE
Am facut acest gem de portocale de multe ori, cu ani in urma. Acum am renuntat, pentru ca portocalele care se gaesc la noi in comert ( majoritatea ) sunt injectate cu diversi conservanti si coaja lor nu mai este comestibila. Daca gasiti portocale bio, faceti acest gem si nu va va parea rau.
Reteta am tradus-o, acum vreo 20 de ani, dintr-o carte cu mancare traditionala englezeasca.

Avem nevoie de 1,5 kg de portocale ( preferabil nu din acelea foarte mari, ci ceva mai mici si mai intens colorate), 2 lamai, 3 litri de apa, 3 kg de zahar.
Spalam portocalele si le punem intr-o oala cu apa timp de 20 de ore. Schimbam apa de vreo doua ori ( amareala va iesi din coaja).
Taiem fructele in doua si le stoarcem de suc. Jumatatile stoarse le trecem cu totul prin masina de tocat si le amestecam cu apa. Lasam sa fiarba in clocot, apoi la foc potrivit, timp de 2 ore. Adaugam zaharul si amestecam sa se dizolve. Tinem la foc mare, sa fiarba in clocote, vreun sfert de ora, apoi dam focul mic. Adaugam sucul de portocale si de lamai. Luam spuma si lasam sa fiarba pana la consistenta dorita.
Este un gem fin, bun la micul dejun dar si la clatite si budinci. Tare as vrea sa-l mai fac, dar nu stiu de unde sa iau niste portocale cat de cat bune.
Sau il fac cu portocale din supermarket, numai ca fara coaja (in acest caz, va trebui sa reduc si cantitatea de apa). Deocamdata, nu stiu, ma mai gandesc, daca modific reteta va voi comunica rezultatul.
E atat de frig la noi incat un ceai si a mancarica calda, ca in Anglia, sunt numai bune.

2 comentarii:

salmi spunea...

Tocmai m-am intors de la Londra, dintr-un miniconcediu si am mancat la mic dejun in cele 4 dimineti meniul prezentat de tine in prima poza. E delicios, dar nu as putea manca zilnic asa ceva...m-am straduit 4 zile pentru ca stiam ca apoi nu mai mananc si pentru ca aveam nevoie de energie sa umblam prin oras.
Pot insa sa spun ca e delicios...

Didona spunea...

Ma bucur ca nu am gresit, caci nu am fost (inca) la Londra. Am avut emotii cand am citit ca tocmai vii de acolo, credeam ca am gresit cu ceva, caci e posibil ca obiceiurile lor sa se fi schimbat. Dar se vede ca britanicii au ramas destul de conservatori.

Miauuuuuuuuu.....Tot macaroane avem și azi?

Miauuuuuuuuu.....Tot macaroane avem și azi?

Spune repede: cine a lins frișca de pe prăjitură?

Spune repede: cine a lins frișca de pe prăjitură?

Postări populare

My Headlines