Cornulete vanilate foarte fine - Cookies, very fine, with vanilla

250 g unt gras
100 g zahar pudra
150 g nuci macinate
300 g faina
un praf de sare
vanilie si zahar pentru pudrat
Untul se scoate din timp din frigider si se lasa aproape de o sursa de caldura, ca sa fie la temperatura camerei. Se amesteca cu sarea si zaharul, cu ajutorul unei linguri de lemn. Daca este moale, se freaca foarte usor. Turnam apoi nucile macinate ( daca sunt macinate mai mare, cornuletele ies mult mai bune) si faina. Omogenizam totul si dam la rece vreo 20 de minute.
Modelam cornuletele luand cate o bila de aluat si frecand-o intre palme, astfel incat sa devina lunguiata si subtire la capete. Arcuim in forma de semiluna si le punem in tava, pe hartie de copt. Sunt bune cornuletele bombate la mijloc si subtiri la capete, avand astfel un miez delicios. Fac aceasta precizare pentru ca am avut ocazia sa mananc cornulete foarte plate si subtiri ( numai coaja) si nu erau prea bune. Ce vreti, e chestie de mare.....finete...
Le coacem in cuptorul incalzit dinainte, la foc potrivit. Trebuie sa fie foarte usor rumenite pe fund, iar deasupra sa ramana albe. Dupa ce s-au racorit putin, trecem (cald fiind) fiecare cornulet prin zahar amestecat cu vanilie.
Raman fragde mult timp.

Fursecuri "Zbarciogi" - Cookies 'Morel'

Aceste fursecuri care seamana cu zbarciogii (o ciuperca de primavara) sunt deosebit de aspectuoase. Am vazut ca le-a facut si Amalia, dar ea le-a numit "ghinde" si erau putin diferite ca forma.

Cookies 'Morel'

Aluatul se face din 250 g unt frecat cu 250 g zahar si putina sare: se adauga 2 oua, bicarbonat de amoniu, o lingura de otet si faina cat sa iasa un aluat ca de tarta ( aluatul sa fie totusi moale, si apoi sa se dea la rece, sa se intareasca).

Modelam fursecurile luand o bila de aluat, dandu-i o forma lunguiata foarte subtire la un capat, si presand apoi cu furculita capatul lasat mai gros. Va avea o forma de frunza. Le fac ascutite la un capat pentru ca astfel le pot aseza pe platou in cercuri suprapuse si asa stau foarte bine. Se pun distantate la copt, caci cresc. Atentie sa nu se arda, sa nu fie rumenite decat pe fund.
De obicei fac acesti biscuiti din timp, cu cateva zile inainte de eveniment. Oricum, trebuie umplute macar cu o zi inainte, ca sa se poata inmuia.
In continuare, lipim fursecurile cu gem, cate doua. Eu am folosit gem de caise, gem de zmeura si de prune. E mai distractiv sa vezi ce aroma nimeresti cand mananci un "zbarciog".
Le-am trecut apoi prin glazura de ciocolata amara topita si prin nuca macinata.

Linzer londonez-cu gem si bezea - Linzer London-with jam and meringue

Am facut aceasta reteta dupa revista "Practic in bucatarie" si am avut o surpriza placuta, fiind foarte reusita.

Aluatul se face din 200 g faina, 150 g unt, 100 g zahar pudra, 3 galbenusuri, 1/2 plic praf de copt. Se framanta un aluat care se intinde in tava.
Facand pentru prima data aceasta prajitura, mi-am dat seama ca pentru tava mare de aragaz trebuie dublate cantitatile.
Din aluatul rezultat aici se poate face o prajitura intr-o forma de tarta rotunda. Eu am folosit o tava dreptunghiulara de aragaz (asa numita tava pentru friptura)- cea de aragaz ar fi fost prea mare.
Dam tava cu aluat in cuptorul incalzit si lasam sa se coaca pe jumatate - adica sa fie ferm aluatul deasupra, dar sa nu fie inca rumenit dedesubt.
In acest timp batem albusurile spuma ( 3 albusuri cu 100 g zahar - in reteta erau 200 g de zahar, dar m-am gandit ca iese prea dulce - si 200 g nuca - eu am pus cred ca vreo 250 g nuca - am pus o farfurie plina cu nuca macinata). Adica am mai redus din zahar si am mai adaugat nuca si zic eu ca am facut bine.
Scoatem tava si turnam deasupra un gem fluid - dar nu dulceata, ca e prea subtire. Eu am pus gem de caise. Turnam si bezeaua si dam din nou la cuptor, la foc mic, ca sa nu se arda desupt si sa se intareasca un pic bezeaua.
Am taiat-o in triunghiuri mici. In revista era taiata cu paharul, in forma de semilune.
Reteta nu este o noutate, am mai facut genul acesta de prajituri, dar aceasta a iesit mai buna decat altele.

Carote cu sunca - Carottes with ham

Carotele se innabuse in tingirea in care am pus unt si putina apa, scuturand din cand in cand tingirea. Cand carotele sunt aproape moi, adaugam sunca taiata marunt si patrunjel tocat. " Alamanah 1939"

Budinca de biscuiti - Biscuit pudding

"Intr-o compotiera se pune un strat de piscoturi, apoi un strat de de dulceata, alt strat de pricomigdale faramate, iar piscoturi si dulceata pana se umple forma. Se fierbe vin dulce cu zeama de dulceata si rom, se toarna peste piscoturi sa se umezeasca bine si dupa ce s-a racit se garniseste cu frisca." - din Almanah 1939. Ornam cu fructe sau cu ciocolata.

Ce putem face cu putina ciocolata - What can we do with a little chocolate

 Un platou cu dulciuri variate arata mai apetisant decat unul pe care punem un singur fel de prajituri. Cand nu avem timp sa pregatim mai multe feluri, putem improviza cate ceva. De exemplu, trecand prin ciocolata niste fructe sau biscuiti sau pregatind ceva trufe din ciocolata rasa si ce mai avem la indemana.
-caise:

-biscuiti:

- nuci:

- migdale:

- trufe cu nuca de cocos, unt si lapte praf:

- cosulete din ciocolata alba si neagra:

Cele mai inedite aparate de bucatarie

Spuneti drept, nu v-ar placea sa aveti cateva astfel de "nimicuri" in bucatarie? Macar un robotel pentru piper.
Facalet gradat din silicon
Platou termic - mentine alimentele calde sau reci

Rasnita de piper
Lingura gradata

Pentru crutoane
Un cuptor cu microunde minuscul - doar pentru o cafeluta ( mi-ar placea la birou)
Un simpatic suport pentru cutite
Suport pentru bere - ca sa nu se incalzeasca de la palma
Rotitor pentru prajirea uniforma a carnatilor
Griill "laptop"
- de pe www.coolest-gadgets.com

Orange marmelade - Calatorie culinara

MAREA BRITANIE
Multe din obiceiurile culinare ale englezilor sunt cunoscute in lumea-ntreaga; five o'clock tea cat si precizia si disciplina orelor de masa le apartin intru totul.
Imi amintesc de un film a carui actiune se desfasura in India; un medic localnic care astepta la cina niste englezi era teribil de ingrijorat ca nu le va putea face pe plac si ii judeca destul de aspru (cam asa: englezii nu se multumesc, ca noi, cu mancaruri simple, naturale, cu fructe si dulciuri, lor le trebuie carne - carne - carne - cu multe sosuri, apoi trebuie sa caut scaune si tacamuri ( ei neavand in casa asa ceva). In plus, fiecare mananca mult, foarte mult, fata de un indian.)
Putem spune ca indienii aveau dreptate, dar numai din punctul lor de vedere.
In India, unde e atat de cald iar oamenii traiesc intr-un ritm mai lent, nu e nevoie de hrana calda, consistenta si cu atatea proteine ca in Anglia (in frig si ceturi si ploi).
Apoi, facand o paralela intre englezi si indieni, sunt alte rase si au cu totul alt metabolism. Nu mai spun ca noi, oamenii, suntem ceea ce mancam, dar si ceea ce au mancat stramosii nostri, fiecare popor creandu-si, in timp, un tipar genetic. In contextul vietii moderne, obiceiurile alimentare se pot schimba treptat, in functie de modificarile intervenite in ritmul vietii de zi cu zi.
Si mancarea noastra traditionala romaneasca ( ca la stana...) este incriminata ca fiind prea consistenta. Este, fireste, consistenta doar pentru o persoana care locuieste intr-un oras, merge la serviciu in masina si are o munca oarecum statica. Dar acest tip de alimentatie a fost creat de un popor de ciobani si agricultori, care trebuia sa faca fata unor ierni aspre si unor munci fizice dure. Pentru ei , bulzul, carnea de porc si mancarea cu smantana era tocmai buna.
Cred ca noi, acum, trebuie sa ne modificam obiceiurile alimentare, dar fara a ne indeparta radical de traditie. Nu sunt de acord cu dietele asiatice ( aici voiam sa ajung!), sa adoptam modul de alimentatie chinezesc, de exemplu, care e cu totul strain de noi.
Desigur ca o seara la un restaurant exotic este ceva foarte tentant si placut, ma atrage si pe mine altceva si tocmai de aceea mi-am propus sa scriu aceste calatorii culinare imaginare. Insa cand e vorba de alimetatia noastra de baza, trebuie sa ne axam pe ceea ce avem la noi si ceea ce suntem noi. Este un principiu sustinut de multi terapeuti, medici si nutritionisti.
Celebrul clarvazator Edgar Cayce recomanda, pentru vindecarea multor boli, consumul de fructe si legume autohtone, crescute in pamantul natal ( el insista mult pe puterea de vindecare si regenerare pe care o au fructele de padure, de care tara noastra nu duce lipsa).
Revenind la Anglia, micul dejun englezesc este inspaimantator pentru dieteticieni si nici un medic nu l-ar recomanda. Eu cred ca englezii au nevoie de el, inainte de a iesi in ceata si frig.

SAU:



Puding sau ...
... paine prajita cu tot felul de gemuri

ORANGE MARMELADE
Am facut acest gem de portocale de multe ori, cu ani in urma. Acum am renuntat, pentru ca portocalele care se gaesc la noi in comert ( majoritatea ) sunt injectate cu diversi conservanti si coaja lor nu mai este comestibila. Daca gasiti portocale bio, faceti acest gem si nu va va parea rau.
Reteta am tradus-o, acum vreo 20 de ani, dintr-o carte cu mancare traditionala englezeasca.

Avem nevoie de 1,5 kg de portocale ( preferabil nu din acelea foarte mari, ci ceva mai mici si mai intens colorate), 2 lamai, 3 litri de apa, 3 kg de zahar.
Spalam portocalele si le punem intr-o oala cu apa timp de 20 de ore. Schimbam apa de vreo doua ori ( amareala va iesi din coaja).
Taiem fructele in doua si le stoarcem de suc. Jumatatile stoarse le trecem cu totul prin masina de tocat si le amestecam cu apa. Lasam sa fiarba in clocot, apoi la foc potrivit, timp de 2 ore. Adaugam zaharul si amestecam sa se dizolve. Tinem la foc mare, sa fiarba in clocote, vreun sfert de ora, apoi dam focul mic. Adaugam sucul de portocale si de lamai. Luam spuma si lasam sa fiarba pana la consistenta dorita.
Este un gem fin, bun la micul dejun dar si la clatite si budinci. Tare as vrea sa-l mai fac, dar nu stiu de unde sa iau niste portocale cat de cat bune.
Sau il fac cu portocale din supermarket, numai ca fara coaja (in acest caz, va trebui sa reduc si cantitatea de apa). Deocamdata, nu stiu, ma mai gandesc, daca modific reteta va voi comunica rezultatul.
E atat de frig la noi incat un ceai si a mancarica calda, ca in Anglia, sunt numai bune.

Aluaturi cu untura - Saratele - Dough with lard

Cat de daunatoare este untura?
Untura de porc topita, preparata corect ( fina si alba) este potrivita pentru prepararea unor aluaturi. Cat despre colesterol, pericolul nu este chiar atat de mare daca ne limitam doar la consumul ocazional de carne de porc si in cantitati mici. Iar fursecuri, daca gustam cateva, nu-i mare lucru. Mai daunatoare este margarina. Organismul nostru "recunoaste" produsele animaliere si le digera ( fiind naturale ), pe cand pe cele chimice - nu. In consecinta, acestea din urma raman stocate in organism si ne intoxica.
Important este sa consumam foarte putin si rar produse animaliere si, pe cat posibil, sa fie de la animale hranite natural si - mai ales - fara hormoni.

Saratele si pateuri cu aluat cu untura
Am obtinut un aluat foarte bun si elastic din 300 g branza de vaci dulce, facuta pasta, cu 300 g untura moale (la temperatura camerei sau usor topita). Am omogenizat cat mai bine, am adaugat sare, 3 linguri de otet si o nuca de drojdie. Apoi am pus faina Dobrogea, cat cuprinde, dar sa nu fie aluatul prea tare.
Am lasat aluatul sa se odihneasca jumatate de ora; cand am intins o foaie, am uns-o cu putina untura si am impaturit-o, de cateva ori, pentru ca aluatul sa fie in straturi. Apoi am inceput sa modelez saratelele, unse cu ou si presarate cu mac, susan sau chimen - simple sau rasucite. Din jumatate din aluat am facut pateuri mici, umplute cu cascaval ras mare amestecat cu ou si un picut de faina. Le-am uns si pe acestea si le-am presarat cu chimen.
Unele pateuri le-am facut ca niste placintele mici:

Altele le-am facut dreptunghiulare, rulate, iar aluatul de deasupra l-am crestat tip plasa, ca acesta:
Am vazut pe un site ca exista si o ustensila in acest scop:
Se coc pana se fac aurii-rumenii, la foc potrivit.
Au fost absolut delicioase.

Aluat cu untura ANGELICA - pentru cornulete

 Aluat Angelica

glitter-graphics.com
Facem o foaie din o cana cu smantana, o cana cu untura moale, 3 linguri de otet, sare, praf de copt sau bicarbonat si faina cat cuprinde.
Se imparte in 4 parti. 

Din fiecare se intinde o foaie care se unge usor cu untura, se presara cu un pic de faina si se ruleaza. Se lasa la frigider o ora,
apoi din fiecare rulou se intinde o foaie, cu sucitorul, si se taie in formele dorite, pentru a face cornulete.

Eu le-am facut in forme de stelute: am taiat patrate pe care le-am crestat in cele 4 colturi, am pus umplutura la mijloc si apoi am adus cate un colt, alternativ, spre mijlocul patratului.
Sunt bune cele umplute cu nuca.
Eu le-am facut cu gem de prune amestecat cu nuca si un pic de pesmet, pentru ca gemul era un pic prea moale. Important este ca gemul sa fie ca o marmelada, sa nu fie moale si sa curga, la copt, pe langa cornulete, caci se va arde si vor avea un gust amarui.

Cornuletele se trec calde prin zahar pudra aromatizat cu vanilie. Sunt foarte fragede.
Acest aluat, fiind fara adaos de zahar, poate fi umplut si cu branza, ciuperci, carnaciori, carne. Eu inca nu am incercat si aceasta varianta.

Si craciunitele va spun "La multi ani!"

M-am bucurat, pe perioada sarbatorilor, de mai multe plante inflorite: craciunite, violete de parma, orhidee si ...altele.