Faceți căutări pe acest blog
Gatim cu:
- Aperitive
(55)
- Băuturi
(2)
- Budinci
(4)
- Conserve
(33)
- Dulciuri
(67)
- Fripturi
(13)
- Garnituri
(2)
- Gustări
(18)
- Mâncăruri
(67)
- Patiserie
(29)
- Pește
(14)
- Salate
(22)
- Sfaturi
(12)
- Sosuri
(1)
- Supe/ciorbe
(18)
-Diverse...
(21)
*
(10)
* - Retete retro
(9)
* Retete de post
(3)
Afine
(4)
Ananas
(2)
ardei
(13)
Banane
(2)
Biscuiţi
(1)
Branza
(38)
Brocoli
(2)
Cacao
(10)
Cafea
(3)
Caise
(9)
Capsune
(9)
Carne de oaie/miel
(1)
Carne de pasare
(50)
Carne de porc/vita
(42)
Carne tocata
(24)
Cartofi
(24)
Castraveti
(3)
Catina
(2)
Ceai
(1)
Ceapa
(3)
Cimbru
(1)
Ciocolata
(6)
Cirese
(3)
Ciuperci
(40)
Coacaze
(2)
Coacăze
(1)
Condimente
(2)
Conopida
(5)
Creier
(5)
De post
(2)
Dovlecei
(8)
Dulciuri
(50)
Faina
(14)
Fainoase
(2)
Fasole
(8)
Fasole pastai
(5)
Făină
(1)
Ficat
(8)
Foitaj/aluat
(9)
Fragi
(3)
Frișcă
(1)
Fructe de padure
(7)
Fructe diverse
(19)
Gem
(1)
Gem/marmelada
(10)
Gogoșari
(11)
Grâu
(1)
Griș
(2)
Gutui
(3)
Hrean
(1)
Iaurt
(4)
Lamai
(8)
Lapte
(10)
Legume diverse
(16)
Limbă
(2)
Linte
(2)
Lobodă
(1)
Mac
(1)
Malai
(3)
Mazăre
(6)
Mere
(13)
Mezeluri
(12)
Morcovi
(8)
Năut
(1)
Nucă de cocos
(2)
Nuci
(9)
Opinii
(3)
Orez
(15)
Ornare
(1)
Oua
(59)
Paine
(8)
Paine/patiserie
(2)
Paste fainoase
(2)
Pepene
(2)
Pere
(2)
Pesmet
(2)
Peste
(31)
Piersici
(8)
Portocale
(4)
Porumb
(3)
Praz
(1)
Prune
(6)
Rahat
(1)
Rosii
(13)
Secară
(1)
Sfecla
(3)
Smantana
(25)
Soc
(1)
Soia
(1)
Spanac
(4)
Surimi
(4)
Ștevie
(1)
Telina
(7)
Unt
(12)
Untura
(7)
Usturoi
(2)
Varza
(15)
Vin
(7)
Vinete
(6)
Visine
(7)
Zaharoase
(5)
Zmeura
(4)
25 ian. 2009
Carote cu sunca - Carottes with ham
Carotele se innabuse in tingirea in care am pus unt si putina apa, scuturand din cand in cand tingirea. Cand carotele sunt aproape moi, adaugam sunca taiata marunt si patrunjel tocat. " Alamanah 1939"
24 ian. 2009
Budinca de biscuiti - Biscuit pudding
"Intr-o compotiera se pune un strat de piscoturi, apoi un strat de de dulceata, alt strat de pricomigdale faramate, iar piscoturi si dulceata pana se umple forma. Se fierbe vin dulce cu zeama de dulceata si rom, se toarna peste piscoturi sa se umezeasca bine si dupa ce s-a racit se garniseste cu frisca." - din Almanah 1939. Ornam cu fructe sau cu ciocolata.
13 ian. 2009
Ce putem face cu putina ciocolata - What can we do with a little chocolate
Un platou cu dulciuri variate arata mai apetisant decat unul pe care punem un singur fel de prajituri. Cand nu avem timp sa pregatim mai multe feluri, putem improviza cate ceva. De exemplu, trecand prin ciocolata niste fructe sau biscuiti sau pregatind ceva trufe din ciocolata rasa si ce mai avem la indemana.
-caise:
-biscuiti:
- nuci:
- migdale:
- trufe cu nuca de cocos, unt si lapte praf:
- cosulete din ciocolata alba si neagra:
-caise:
-biscuiti:
- nuci:
- migdale:
- trufe cu nuca de cocos, unt si lapte praf:
- cosulete din ciocolata alba si neagra:
9 ian. 2009
Cele mai inedite aparate de bucatarie
Spuneti drept, nu v-ar placea sa aveti cateva astfel de "nimicuri" in bucatarie? Macar un robotel pentru piper.
Facalet gradat din silicon
Platou termic - mentine alimentele calde sau reci
Rasnita de piper
Lingura gradata
Pentru crutoane
Un cuptor cu microunde minuscul - doar pentru o cafeluta ( mi-ar placea la birou)
Un simpatic suport pentru cutite
Suport pentru bere - ca sa nu se incalzeasca de la palma
Rotitor pentru prajirea uniforma a carnatilor
Griill "laptop"
- de pe www.coolest-gadgets.com
5 ian. 2009
Orange marmelade - Calatorie culinara
MAREA BRITANIE
Multe din obiceiurile culinare ale englezilor sunt cunoscute in lumea-ntreaga; five o'clock tea cat si precizia si disciplina orelor de masa le apartin intru totul.
Imi amintesc de un film a carui actiune se desfasura in India; un medic localnic care astepta la cina niste englezi era teribil de ingrijorat ca nu le va putea face pe plac si ii judeca destul de aspru (cam asa: englezii nu se multumesc, ca noi, cu mancaruri simple, naturale, cu fructe si dulciuri, lor le trebuie carne - carne - carne - cu multe sosuri, apoi trebuie sa caut scaune si tacamuri ( ei neavand in casa asa ceva). In plus, fiecare mananca mult, foarte mult, fata de un indian.)
Putem spune ca indienii aveau dreptate, dar numai din punctul lor de vedere.
In India, unde e atat de cald iar oamenii traiesc intr-un ritm mai lent, nu e nevoie de hrana calda, consistenta si cu atatea proteine ca in Anglia (in frig si ceturi si ploi).
Apoi, facand o paralela intre englezi si indieni, sunt alte rase si au cu totul alt metabolism. Nu mai spun ca noi, oamenii, suntem ceea ce mancam, dar si ceea ce au mancat stramosii nostri, fiecare popor creandu-si, in timp, un tipar genetic. In contextul vietii moderne, obiceiurile alimentare se pot schimba treptat, in functie de modificarile intervenite in ritmul vietii de zi cu zi.
Si mancarea noastra traditionala romaneasca ( ca la stana...) este incriminata ca fiind prea consistenta. Este, fireste, consistenta doar pentru o persoana care locuieste intr-un oras, merge la serviciu in masina si are o munca oarecum statica. Dar acest tip de alimentatie a fost creat de un popor de ciobani si agricultori, care trebuia sa faca fata unor ierni aspre si unor munci fizice dure. Pentru ei , bulzul, carnea de porc si mancarea cu smantana era tocmai buna.
Cred ca noi, acum, trebuie sa ne modificam obiceiurile alimentare, dar fara a ne indeparta radical de traditie. Nu sunt de acord cu dietele asiatice ( aici voiam sa ajung!), sa adoptam modul de alimentatie chinezesc, de exemplu, care e cu totul strain de noi.
Desigur ca o seara la un restaurant exotic este ceva foarte tentant si placut, ma atrage si pe mine altceva si tocmai de aceea mi-am propus sa scriu aceste calatorii culinare imaginare. Insa cand e vorba de alimetatia noastra de baza, trebuie sa ne axam pe ceea ce avem la noi si ceea ce suntem noi. Este un principiu sustinut de multi terapeuti, medici si nutritionisti.
Celebrul clarvazator Edgar Cayce recomanda, pentru vindecarea multor boli, consumul de fructe si legume autohtone, crescute in pamantul natal ( el insista mult pe puterea de vindecare si regenerare pe care o au fructele de padure, de care tara noastra nu duce lipsa).
Revenind la Anglia, micul dejun englezesc este inspaimantator pentru dieteticieni si nici un medic nu l-ar recomanda. Eu cred ca englezii au nevoie de el, inainte de a iesi in ceata si frig.
SAU:
Puding sau ...
... paine prajita cu tot felul de gemuri
ORANGE MARMELADE
Am facut acest gem de portocale de multe ori, cu ani in urma. Acum am renuntat, pentru ca portocalele care se gaesc la noi in comert ( majoritatea ) sunt injectate cu diversi conservanti si coaja lor nu mai este comestibila. Daca gasiti portocale bio, faceti acest gem si nu va va parea rau.
Reteta am tradus-o, acum vreo 20 de ani, dintr-o carte cu mancare traditionala englezeasca.
Avem nevoie de 1,5 kg de portocale ( preferabil nu din acelea foarte mari, ci ceva mai mici si mai intens colorate), 2 lamai, 3 litri de apa, 3 kg de zahar.
Spalam portocalele si le punem intr-o oala cu apa timp de 20 de ore. Schimbam apa de vreo doua ori ( amareala va iesi din coaja).
Taiem fructele in doua si le stoarcem de suc. Jumatatile stoarse le trecem cu totul prin masina de tocat si le amestecam cu apa. Lasam sa fiarba in clocot, apoi la foc potrivit, timp de 2 ore. Adaugam zaharul si amestecam sa se dizolve. Tinem la foc mare, sa fiarba in clocote, vreun sfert de ora, apoi dam focul mic. Adaugam sucul de portocale si de lamai. Luam spuma si lasam sa fiarba pana la consistenta dorita.
Este un gem fin, bun la micul dejun dar si la clatite si budinci. Tare as vrea sa-l mai fac, dar nu stiu de unde sa iau niste portocale cat de cat bune.
Sau il fac cu portocale din supermarket, numai ca fara coaja (in acest caz, va trebui sa reduc si cantitatea de apa). Deocamdata, nu stiu, ma mai gandesc, daca modific reteta va voi comunica rezultatul.
E atat de frig la noi incat un ceai si a mancarica calda, ca in Anglia, sunt numai bune.
Multe din obiceiurile culinare ale englezilor sunt cunoscute in lumea-ntreaga; five o'clock tea cat si precizia si disciplina orelor de masa le apartin intru totul.
Imi amintesc de un film a carui actiune se desfasura in India; un medic localnic care astepta la cina niste englezi era teribil de ingrijorat ca nu le va putea face pe plac si ii judeca destul de aspru (cam asa: englezii nu se multumesc, ca noi, cu mancaruri simple, naturale, cu fructe si dulciuri, lor le trebuie carne - carne - carne - cu multe sosuri, apoi trebuie sa caut scaune si tacamuri ( ei neavand in casa asa ceva). In plus, fiecare mananca mult, foarte mult, fata de un indian.)
Putem spune ca indienii aveau dreptate, dar numai din punctul lor de vedere.
In India, unde e atat de cald iar oamenii traiesc intr-un ritm mai lent, nu e nevoie de hrana calda, consistenta si cu atatea proteine ca in Anglia (in frig si ceturi si ploi).
Apoi, facand o paralela intre englezi si indieni, sunt alte rase si au cu totul alt metabolism. Nu mai spun ca noi, oamenii, suntem ceea ce mancam, dar si ceea ce au mancat stramosii nostri, fiecare popor creandu-si, in timp, un tipar genetic. In contextul vietii moderne, obiceiurile alimentare se pot schimba treptat, in functie de modificarile intervenite in ritmul vietii de zi cu zi.
Si mancarea noastra traditionala romaneasca ( ca la stana...) este incriminata ca fiind prea consistenta. Este, fireste, consistenta doar pentru o persoana care locuieste intr-un oras, merge la serviciu in masina si are o munca oarecum statica. Dar acest tip de alimentatie a fost creat de un popor de ciobani si agricultori, care trebuia sa faca fata unor ierni aspre si unor munci fizice dure. Pentru ei , bulzul, carnea de porc si mancarea cu smantana era tocmai buna.
Cred ca noi, acum, trebuie sa ne modificam obiceiurile alimentare, dar fara a ne indeparta radical de traditie. Nu sunt de acord cu dietele asiatice ( aici voiam sa ajung!), sa adoptam modul de alimentatie chinezesc, de exemplu, care e cu totul strain de noi.
Desigur ca o seara la un restaurant exotic este ceva foarte tentant si placut, ma atrage si pe mine altceva si tocmai de aceea mi-am propus sa scriu aceste calatorii culinare imaginare. Insa cand e vorba de alimetatia noastra de baza, trebuie sa ne axam pe ceea ce avem la noi si ceea ce suntem noi. Este un principiu sustinut de multi terapeuti, medici si nutritionisti.
Celebrul clarvazator Edgar Cayce recomanda, pentru vindecarea multor boli, consumul de fructe si legume autohtone, crescute in pamantul natal ( el insista mult pe puterea de vindecare si regenerare pe care o au fructele de padure, de care tara noastra nu duce lipsa).
Revenind la Anglia, micul dejun englezesc este inspaimantator pentru dieteticieni si nici un medic nu l-ar recomanda. Eu cred ca englezii au nevoie de el, inainte de a iesi in ceata si frig.
SAU:
Puding sau ...
... paine prajita cu tot felul de gemuri
ORANGE MARMELADE
Am facut acest gem de portocale de multe ori, cu ani in urma. Acum am renuntat, pentru ca portocalele care se gaesc la noi in comert ( majoritatea ) sunt injectate cu diversi conservanti si coaja lor nu mai este comestibila. Daca gasiti portocale bio, faceti acest gem si nu va va parea rau.
Reteta am tradus-o, acum vreo 20 de ani, dintr-o carte cu mancare traditionala englezeasca.
Avem nevoie de 1,5 kg de portocale ( preferabil nu din acelea foarte mari, ci ceva mai mici si mai intens colorate), 2 lamai, 3 litri de apa, 3 kg de zahar.
Spalam portocalele si le punem intr-o oala cu apa timp de 20 de ore. Schimbam apa de vreo doua ori ( amareala va iesi din coaja).
Taiem fructele in doua si le stoarcem de suc. Jumatatile stoarse le trecem cu totul prin masina de tocat si le amestecam cu apa. Lasam sa fiarba in clocot, apoi la foc potrivit, timp de 2 ore. Adaugam zaharul si amestecam sa se dizolve. Tinem la foc mare, sa fiarba in clocote, vreun sfert de ora, apoi dam focul mic. Adaugam sucul de portocale si de lamai. Luam spuma si lasam sa fiarba pana la consistenta dorita.
Este un gem fin, bun la micul dejun dar si la clatite si budinci. Tare as vrea sa-l mai fac, dar nu stiu de unde sa iau niste portocale cat de cat bune.
Sau il fac cu portocale din supermarket, numai ca fara coaja (in acest caz, va trebui sa reduc si cantitatea de apa). Deocamdata, nu stiu, ma mai gandesc, daca modific reteta va voi comunica rezultatul.
E atat de frig la noi incat un ceai si a mancarica calda, ca in Anglia, sunt numai bune.
4 ian. 2009
Aluaturi cu untura - Saratele - Dough with lard
Cat de daunatoare este untura?
Untura de porc topita, preparata corect ( fina si alba) este potrivita pentru prepararea unor aluaturi. Cat despre colesterol, pericolul nu este chiar atat de mare daca ne limitam doar la consumul ocazional de carne de porc si in cantitati mici. Iar fursecuri, daca gustam cateva, nu-i mare lucru. Mai daunatoare este margarina. Organismul nostru "recunoaste" produsele animaliere si le digera ( fiind naturale ), pe cand pe cele chimice - nu. In consecinta, acestea din urma raman stocate in organism si ne intoxica.
Important este sa consumam foarte putin si rar produse animaliere si, pe cat posibil, sa fie de la animale hranite natural si - mai ales - fara hormoni.
Saratele si pateuri cu aluat cu untura
Am obtinut un aluat foarte bun si elastic din 300 g branza de vaci dulce, facuta pasta, cu 300 g untura moale (la temperatura camerei sau usor topita). Am omogenizat cat mai bine, am adaugat sare, 3 linguri de otet si o nuca de drojdie. Apoi am pus faina Dobrogea, cat cuprinde, dar sa nu fie aluatul prea tare.
Am lasat aluatul sa se odihneasca jumatate de ora; cand am intins o foaie, am uns-o cu putina untura si am impaturit-o, de cateva ori, pentru ca aluatul sa fie in straturi. Apoi am inceput sa modelez saratelele, unse cu ou si presarate cu mac, susan sau chimen - simple sau rasucite. Din jumatate din aluat am facut pateuri mici, umplute cu cascaval ras mare amestecat cu ou si un picut de faina. Le-am uns si pe acestea si le-am presarat cu chimen.
Unele pateuri le-am facut ca niste placintele mici:
Altele le-am facut dreptunghiulare, rulate, iar aluatul de deasupra l-am crestat tip plasa, ca acesta:
Am vazut pe un site ca exista si o ustensila in acest scop:
Se coc pana se fac aurii-rumenii, la foc potrivit.
Au fost absolut delicioase.
Aluat cu untura ANGELICA - pentru cornulete
Aluat Angelica
glitter-graphics.com
Facem o foaie din o cana cu smantana, o cana cu untura moale, 3 linguri de otet, sare, praf de copt sau bicarbonat si faina cat cuprinde.
Se imparte in 4 parti.
Cornuletele se trec calde prin zahar pudra aromatizat cu vanilie. Sunt foarte fragede.
Acest aluat, fiind fara adaos de zahar, poate fi umplut si cu branza, ciuperci, carnaciori, carne. Eu inca nu am incercat si aceasta varianta.
glitter-graphics.com
Facem o foaie din o cana cu smantana, o cana cu untura moale, 3 linguri de otet, sare, praf de copt sau bicarbonat si faina cat cuprinde.
Se imparte in 4 parti.
Din fiecare se intinde o foaie care se unge usor cu untura, se presara cu un pic de faina si se ruleaza. Se lasa la frigider o ora,
apoi din fiecare rulou se intinde o foaie, cu sucitorul, si se taie in formele dorite, pentru a face cornulete.
apoi din fiecare rulou se intinde o foaie, cu sucitorul, si se taie in formele dorite, pentru a face cornulete.
Eu le-am facut in forme de stelute: am taiat patrate pe care le-am crestat in cele 4 colturi, am pus umplutura la mijloc si apoi am adus cate un colt, alternativ, spre mijlocul patratului.
Sunt bune cele umplute cu nuca.
Eu le-am facut cu gem de prune amestecat cu nuca si un pic de pesmet, pentru ca gemul era un pic prea moale. Important este ca gemul sa fie ca o marmelada, sa nu fie moale si sa curga, la copt, pe langa cornulete, caci se va arde si vor avea un gust amarui.
Sunt bune cele umplute cu nuca.
Eu le-am facut cu gem de prune amestecat cu nuca si un pic de pesmet, pentru ca gemul era un pic prea moale. Important este ca gemul sa fie ca o marmelada, sa nu fie moale si sa curga, la copt, pe langa cornulete, caci se va arde si vor avea un gust amarui.
Cornuletele se trec calde prin zahar pudra aromatizat cu vanilie. Sunt foarte fragede.
Acest aluat, fiind fara adaos de zahar, poate fi umplut si cu branza, ciuperci, carnaciori, carne. Eu inca nu am incercat si aceasta varianta.
3 ian. 2009
Si craciunitele va spun "La multi ani!"
24 dec. 2008
Poveste de Craciun - si un cantec, pentru toate prietenele care m-au felicitat
“Silent Night”, cel mai cunoscut si iubit cantec de Craciun
Acest cantec minunat (pe care il dedic, din inima, fetelor care au fost atat de dragute si m-au felicitat de Craciun) a fost tradus in peste 300 de limbi si dialecte.
Versurile “Stille nacht, heilige nacht” i-au venit in minte lui Joseph Mohr, preot paroh austriac. In ajunul Craciunului, dorind sa cante chiar atunci, la biserica St. Nicholas din Oberndorf (nordul Salzburgului), preotul nu reusea sa gaseasca versurile potrivite. I-a cerut ajutorul lui Franz Gruber, profesor si organist, care, inganand o melodie, a adaugat:
“Round yon virgin, Mother and Child,
Holy infant so tender and mild,
Sleep in heavenly peace!
Sleep in heavenly peace!”
Cei doi au cantat, inspirati si veseli, impreuna, Mohr ca tenor si Gruber ca bas. Iar in acea seara de 24 Decembrie a anului 1818 s-a cantat, prima data, la biserica, aceasta melodie.
Din acel sat, cantecul a ajuns in intreaga lume. Karl Mauracher, un maistru in construirea orgilor, a venit sa repare orga din Arnsdorf, in anul 1819, in final construind una noua. Prin intermediul acestuia, cantecul a ajuns la urechile imparatului Francis I al Austriei, apoi la tarul Alexander I al Rusiei.
In Austria, in anul 1834, la palat s-a cantat acest cantec in fata regelui Frederick William IV al Prusiei, care l-a numit “Cantec al raiului” si a poruncit sa se cante in tara sa, la fiecare Craciun, in biserici.
Apoi cantecul s-a raspandit in intreaga Europa, ulterior si in America, unde era cunoscut sub denumirea de “Cantec popular tirolez”.
Versiunea in limba engleza cunoscuta astazi in intreaga lume a fost definitivata de catre reverendul John Freeman Young si publicata intr-o carte a scolii de duminica, in anul 1863.
Iar de atunci, cantecul a devenit tot mai popular. Fara el, parca nu-i Craciun pe deplin.
Aici, interpreteaza Sarah Brightman:
Silent night, holy night,
All is calm, all is bright.
Round yon Virgin Mother and Child
Holy Infant so tender and mild,
Sleep in heavenly peace,
Sleep in heavenly peace.
Silent night, holy night!
Shepherds quake at the sight
Glories stream from heaven afar,
Heavenly hosts sing Alleluia!
Christ, the Saviour is born!
Christ, the Saviour is born!
Silent night, holy night,
Son of God, love's pure light,
Radiant beams from Thy holy face
With the dawn of redeeming grace,
Jesus, Lord, at Thy birth,
Jesus, Lord, at Thy birth.
21 dec. 2008
Ne-am ascuns sub un nor
18 dec. 2008
Pentru suflet - de Craciun
In fiecare an, de Craciun, Oratoriul “Messia”
Inainte de marile noastre sarbatori crestine - Nasterea si Invierea Domnului - obisnuiesc sa ascult, ca o cura de purificare, Oratoriul Mesia, uneori zilnic, mai mult sau mai putin, dupa cum simt. Nu voi spune vorbe mari, caci nu-si au rostul, doar veti afla cate ceva din textul urmator si din MUZICA:
Aceasta lucrare monumentala a lui G. F. Haendel este foarte populara, caci unele parti au devenit, in timp, colinde iubite de copii.
Muzica e rascolitoare, coplestoare, imbinand sunetele orchestrei cu vocile umane. Legatura acestui compozitor cu divinitatea (uneori contestata) este evidenta pentru cel care asculta aceasta muzica celesta, care celebreaza intreaga viata a lui Iisus Christos si, mai ales, nasterea Sa, privita ca un dar de la Dumnezeu, pentru omenire.
Cum a aparut aceasta muzica divina, in anul 1741, ne spune - ata de frumos! -scriitorul Stefan Zweig:
” Comfort ye (Fii increzator!) - asa incepea textul. S-ar fi zis ca aceste vorbe erau magice. Nu - nu erau cuvinte, ci un raspuns pe care i-l dadea Dumnezeu, strigatul unui inger din inaltul cerului care-i cuprindea sufletul deznadajduit. Abia citise cuvintele, abia le prinsese intelesul si Haendel le auzea transpuse pe muzica, in sunete care pluteau frematande, vibrante, pline de straluicre.
Ce fericire! Se deschisesera niste porti maiestre, iar acum simtea si auzea din nou glasul muzicii. Mainile ii tremurau odata cu intoarcerea paginilor. El era cel menit, cel chemat; fiecare cuvant il patrundea cu o forta irezistibila: ”Thus said the Lord” ( Asa graieste Dumnezeu). Vorbele acestea i se adresau lui, aceeasi mana care-l doborase odinioara il ridica astazi - ce fericire - de la pamant.
“And he shall purify” (si el te va purifica) - da, asta se intampla cu el. Bezna fusese gonita din sufletul lui, stralucirea navalise acolo cu puritatea cristalina a lumii sonore. “Rejoice” (Bucura-te) - cum izbucnea cantul maret al corului! Numai cine a suferit mult cunoaste bucuria, numai cel supus incercarilor isi poate inchipui suprema multumire a izbavirii, numai el este chemat sa vorbeasca oamenilor despre reinvierea care urmeaza mortii in viata.”
Handel se vindecase miraculos dintr-o paralizie, dupa care a compus, intr-o transa de 3 saptamani, Oratoriul Mesia, aproape fara somn si fara mancare.
Dupa aceasta, a dormit timp de 17 ore, epuizat de efortul imens pe care-l facuse, cerand de mancare cat pentru perioada in care nu vazuse si nu auzise nimic decat chemarea lui Dumnezeu.
Oratoriul a fost cantat mai intai la Dublin, apoi, an de an, se executa la Londra, beneficiul fiind cedat, de catre autor, spitalelor.
"Pentru noi, fiul s-a nascut" este cantat si de catre copii, ca o colinda.
Rejoice! Bucurati-va! (aici e cea mai reusita interpretare, dar nu are decat link) sau o ascultati pe Renee Fleming:
Inainte de marile noastre sarbatori crestine - Nasterea si Invierea Domnului - obisnuiesc sa ascult, ca o cura de purificare, Oratoriul Mesia, uneori zilnic, mai mult sau mai putin, dupa cum simt. Nu voi spune vorbe mari, caci nu-si au rostul, doar veti afla cate ceva din textul urmator si din MUZICA:
Aceasta lucrare monumentala a lui G. F. Haendel este foarte populara, caci unele parti au devenit, in timp, colinde iubite de copii.
Muzica e rascolitoare, coplestoare, imbinand sunetele orchestrei cu vocile umane. Legatura acestui compozitor cu divinitatea (uneori contestata) este evidenta pentru cel care asculta aceasta muzica celesta, care celebreaza intreaga viata a lui Iisus Christos si, mai ales, nasterea Sa, privita ca un dar de la Dumnezeu, pentru omenire.
Cum a aparut aceasta muzica divina, in anul 1741, ne spune - ata de frumos! -scriitorul Stefan Zweig:
” Comfort ye (Fii increzator!) - asa incepea textul. S-ar fi zis ca aceste vorbe erau magice. Nu - nu erau cuvinte, ci un raspuns pe care i-l dadea Dumnezeu, strigatul unui inger din inaltul cerului care-i cuprindea sufletul deznadajduit. Abia citise cuvintele, abia le prinsese intelesul si Haendel le auzea transpuse pe muzica, in sunete care pluteau frematande, vibrante, pline de straluicre.
Ce fericire! Se deschisesera niste porti maiestre, iar acum simtea si auzea din nou glasul muzicii. Mainile ii tremurau odata cu intoarcerea paginilor. El era cel menit, cel chemat; fiecare cuvant il patrundea cu o forta irezistibila: ”Thus said the Lord” ( Asa graieste Dumnezeu). Vorbele acestea i se adresau lui, aceeasi mana care-l doborase odinioara il ridica astazi - ce fericire - de la pamant.
“And he shall purify” (si el te va purifica) - da, asta se intampla cu el. Bezna fusese gonita din sufletul lui, stralucirea navalise acolo cu puritatea cristalina a lumii sonore. “Rejoice” (Bucura-te) - cum izbucnea cantul maret al corului! Numai cine a suferit mult cunoaste bucuria, numai cel supus incercarilor isi poate inchipui suprema multumire a izbavirii, numai el este chemat sa vorbeasca oamenilor despre reinvierea care urmeaza mortii in viata.”
Handel se vindecase miraculos dintr-o paralizie, dupa care a compus, intr-o transa de 3 saptamani, Oratoriul Mesia, aproape fara somn si fara mancare.
Dupa aceasta, a dormit timp de 17 ore, epuizat de efortul imens pe care-l facuse, cerand de mancare cat pentru perioada in care nu vazuse si nu auzise nimic decat chemarea lui Dumnezeu.
Oratoriul a fost cantat mai intai la Dublin, apoi, an de an, se executa la Londra, beneficiul fiind cedat, de catre autor, spitalelor.
"Pentru noi, fiul s-a nascut" este cantat si de catre copii, ca o colinda.
Rejoice! Bucurati-va! (aici e cea mai reusita interpretare, dar nu are decat link) sau o ascultati pe Renee Fleming:
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Subscrie via email
Ecuson Facebook
-
O pifite reusita trebuie sa fie atat de limpede incat sa vezi fundul farfuriei, si sa nu fie moale, dar nici foarte inchegata (cum e toba)...
-
Putem folosi orice fel de ficat. Spălăm ficatul, îl curățăm de vinișoare, il desfacem în lobi sau îl tăiem. Apoi lăsăm ficatul să stea în...