Gem de vișine cu morcovi

Am făcut și gem de vișine în această vară (care de-acuma a trecut). Dar am avut niște vișine nu prea coapte (așa e când trimți bărbații la piață),  astfel că au fost prea acre și foarte apoase. Poate și din cauză că în acea perioadă plouase mult.
Am curățat de sâmburi 3 kg de vișine, dar am obținut mai mult zeamă. Le-am amestecat cu 2 kg de zahăr și le-am lăsat să stea deoparte, să se dizolve.
Ce-o să-mi iasă mie de aici? - mă gândeam.........Și mi-am amintit că, în copilărie, mama ne făcea gem de vișine și morcovi. Aceasta a fost ideeea salvatoare. 

Am pregătit cam 1,5 kg de morcovi. Cred că ar fi fost bine să pun 2 kg, dar nu știam exact cum va fi gustul.

Am trecut morcovul prin răzătoarea mare.

Zahărul din vișine aproape că s-a dizolvat. Le-am pus la fiert. 

 M-am gândit că în cazul în care pun morcovii peste vișine, ca să fiarbă împreună, cu siguranță aceștia se vor întări, de la aciditatea vișinelor, și se vor simți neplăcut în gem. Atunci i-am pus la fiert, cu apă puțină, și am constatat, în final, că am procedat foarte bine. I-am fiert până ce s-au înmuiat și am avut grijă să scadă apa. 

Am pus morcovii peste vișine și i-am fiert până ce gemul s-a legat.

A ieșit foarte bun, dar e mai mult un fel de dulceață decât gem; cu un gem s-ar putea face cornulețe, cu acesta- nu. E mai siropos. 
Dar ce buuun! Azi l-am pus peste griș cu lapte. E bun la clătite, cu pâine etc. 
Nu se simte gustul de morcov deloc, dar aceștia i-au conferit consistență, gust mai dulce și vitamine.

Prăjitura chinezească

Blat cu multă nucă, glazură de gălbenuș și ciocolată amăruie........Este una dintre preferatele mele. Se face ușor, e gustoasă și aspectuoasă.
Se numește ”chinezească” pentru că ar trebui desenată, cu ciocolată, câte o literă (sau cuvânt) chinezesească pe fiecare bucată. Dar eu am ”desenat-o” la întâmplare.
Rețeta este din Caietul cu amintiri dulci:
”Aluatul: 200 unt frecat cu 250 zahar și un pic de sare;se pun 2 pahare de nuci pisate, 1 praf de copt și 2 pahare de faina. Apoi 6 albusuri spuma si se coace in tava lata. Glazura: 6 galbenusuri se freaca spuma cu 5 linguri de zahar pudra.Cand e coapta prajitura pe jumatate, se toarna deasupra glazura si se tine apoi la copt, in continuare, la foc mic. O scoatem cand e gata - sa nu se arda - si glazura e aproape intarita. Cand se raceste, va fi tare.Cat este calda presaram ciocolata rasa, care se va topi si va forma arabescuri interesante. Se pastreaza mai multe zile, daca e cazul.”
Am adăugat un castronaș plin cu nucă, peste untul frecat cu zahăr; am pus și făina și praful de copt sau bicarbonatul.


-
-
-
-
-
-
-
-

Albușurile se bat spumă, cu puțină sare, și se adaugă în compoziția cu nucă.
-
-
-
-



Aluatul va fi moale.
-
-
-
-


Se întinde în tava lată și se nivelează cu o spatulă.
-
-
-
-
-
-

Dăm blatul la copt, în cuptorul încălzit dinainte, la foc mediu, circa 20 de minute.
-
-
-
-

În acest timp, frecăm gălbenușurile cu zahărul pudră. Este bine să frecăm gălbenușurile, cu lingura de lemn, măcar vreo 10 minute înante de a lucra blatul, și să continuăm cât timp acesta se coace. Gălbenușurile trebuie să-și mărească volumul, să fie spumoase.

Turnăm această glazură din gălbenușuri peste blat și îl dăm iarăși în cuptor, la foc mic, vreun sfert de oră; apoi, dacă glazura este prea lichidă, mai lăsăm să se coacă, cu ușa cuptorului întredeschisă.
Glazura nu trebuie să fie tare, ci mai mult cleioasă; se va usca când se va răci. Dacă lăsăm prăjitura prea mult la copt, glazura uscată va crăpa. Dacă e puțin moale, nu e nici o problemă.
Variante de ornare:
- presărăm ciocolată rasă peste prăjitură caldă; iese pestriță.
- lăsăm să se răcească prăjitura și apoi formăm rotocoale sau litere, cu ciocolată topită.

Crochete de cașcaval

Am pus circa 300g de cașcaval ras (prin răzătoarea mică), 2 ouă bătute separat, 1/2 de linguriță de bicarbonat de sodiu stins cu oțet, piper, 2 linguri de griș, câteva linguri de făină - ca să iasă o pastă moale, dar femă, așa cum se vede aici: 

Le-am pus cu lingura pe planșeta cu făină și le-am modelat cu mâna.

Se prăjesc pe ambele părți  în baie de ulei încins; ca să fie nivelul uleiului mai înalt, am folosit o oală cu fund dublu.

Unele au luat forma unor ciupercuțe:



Iată ce frumos cresc!

Au, totuși, un defect. Se mănâncă repede-repede.

Colac mare și porumbei

Au fost făcuți pentru o pomenire, de către mama mea. Preotul a remarcat că demult nu au mai venit oamenii la biserică cu colaci făcuți în casă.
Rețeta de pâine este cea de  paine-de-casa-la-tava.

Borș de lobodă cu găluște de brânză

Este una dintre cele mai bune ciorbe și n-am mâncat altundeva mai bună. Am facut-o mai demult, fiind o rețetă de primăvară.

Călim ușor în ulei ceapă verde tăiată mărunt - o cantitate dublă decât obișnuim atunci când folosim ceapă uscată. Fiecare se orientează după cum obișnuiește să facă ciorbele și după cantitatea pecare vrea s-o gătească. 

După ce călim ceapa puțin, adăugăm și 1-2 morcovi rași și călim ușor, fără a se rumeni, și apoi turnăm 2 căni  cu apă și lăsăm sa fiarbă.

Am avut și câteva ciuperci proaspete care au fost foarte nimerite pentru această rețetă, dar se poate face și fără.

Spălăm loboda, o tocăm și o frecăm cu sare. O lăsăm deoparte 5 minute, apoi o clătim, o stoarcem și o adăugăm în ciorbă. 

Repede, cât fierbe loboda, facem găluștele.

Amestecăm circa 500 g de brânză de vaci ( sau urdă sau de-amândouă) cu 2 ouă, 3 linguri de griș si câteva de făină - să iasă ca o compoziție ca de papanași. Punem sare, ceapă verde și mărar tocat.

Atenție, să nu fie tare. Eu am pus și puțin caș ras. 

Formăm găluștele cu mâna udă și le dăm drumul în oală - dar să nu fie în clocote, că s-ar putea desface găluștele. Eventual, adăugăm în ciorbă puțină apă. 

Sunt gata repede, când se ridică la suprafața ciorbei. Adaugăm în ciorbă pătrunjel tocat, leuștean și mărar, o cană de borș proaspăt și una de iaurt și mai lăsăm sa fiarbă puțin. 
La final, turnăm în oală o cană cu smântănă amestecată cu puțină făină (ca să nu se brânzească), și din nou mai punem mărar și leuștean tocat și stingem focul.
Miroase demențial!

Și e bunăăăăăăăăă......rău.

Dar trebuie să aștept viitoarea primăvară ca s-o fac din nou.

Recunosc că am multe poze ale unor rețete mai vechi, pe care nu am avut timp să le postez. Dar mai bine mai târziu decât niciodată.

Pilaf de găină

Am avut carne mai tare de găină - nu era bătrână, dar găina nu e fragedă ca puiul. De aceea, am fiert-o și am pus-o și  la cuptor.

Carnea se ține mai întâi la macerat, la rece, cu ulei și condimente, câteva ore, pentru a fi fragedă..

Fierbem carnea înăbușit, în puțină apă, impreună cu puțin zarzavat de supă și ceapă. Punem și sare.

După ce a fiert pe jumătate, o scoatem într-o strecurătoare. Strecurăm și supa și adăugăm orezul și boabe întregi de piper. Potrivim să fie cantitatea de lichid de două ori cât orezul și lăsăm să fiarbă la foc mic, până când  scade zeama. Amestecăm în orez pătrunjel verde proaspăt și îl lăsăm să stea deoparte cu capac, să se umfle în continuare - până când e gata și carnea.

Ce facem cu carnea?

O ungem cu ulei, sare, piper, boia, cimbru, o crestăm ca să punem în ea și câțiva căței de usturoi și o dăm la cuptor până se rumenește.

Test de tinerețe

Deși am doar vreo 20 de ani  (pe un picior), mă întreb dacă m-am maturizat (cât ar fi trebuit............?.).
Testul zice că:
You Act Like You Are 26 Years Old

You are a twenty-something at heart. You feel like an adult, and you're optimistic about life.
You feel excited about what's to come... love, work, and new experiences.
You're still figuring out your place in the world and how you want your life to shape up.
The world is full of possibilities, and you can't wait to explore many of them.
Vedeți și voi, aici: http://www.blogthings.com/whatagequiz/

Întâmplare din bucătărie: beigli sau cozonac, ce va place mai mult?

Fiind moldoveancă, recunosc că eu știu să fac cozonaci, dar n-am făcut niciodată beigli .
Când m-am decis să încerc și această rețetă, m-am documentat pe net și am aflat că aluatul pentru beigli nu se lasă la dospit, căci altfel iese ca un cozonac. Totuși, pe unele site-uri am văzut ca se obișnuiește să se lase aluatul destul de mult la crescut.
Dorind să-mi iasă beigli, am pornit la treabă; nu mai știu exact ce rețetă de aluat am făcut, dar l-am lucrat mai puțin decât cozonacul și,.cum spuneam, nu l-am lăsat la crescut prea mult.
Aluatul a fost foarte reușit, dar să vedeți ce mi s-a întâmplat.
Am format două rulade - una cu mac și una cu nucă, le-am uns cu ou și le-am dat la cuptor.
Ce am obținut:

Poate că nu arată prea rău în poză, dar vă spun eu că nu a fost bun; aluatul era greu/ când luam o bucată în mână, aveam senzația de greu..........................

La tura a doua, am schimbat foaia. Am framântat frumos aluatul care-mi mai rămăsese, l-am lăsat la crescut vreo 35 de minute în lighean și vreo 15 minute în tavă, și aluatul meu cel groi s-a transformat într-un puf ușor.

Și am făcut aceste cornuri umplute cu pastă de mere - o bunătate și câteva cornulețe mai mici umplute cu gem de prune. Pufoase, ușoare, aromate.

Această întâmplare e mai veche, dar am vrut s-o menționez, căci din greșeli învață omul. Iar la bucătărie, cât trăiești înveți, creezi și la nevoie improvizezi.

Aștept însă o rețetă bună de beigli.

Chec Vulpea sau panettone

Am preluat această rețetă de pe site-ul Vulpea Bucătar. De această dată am făcut-o la jumătate și mi-au ieșit două checuri mici.
Cantitățile le vedeți aici.
Este foarte bun și-l voi mai face.