A fi intelept (concurs Lifestyle blog)

La primul impuls, prin "intelept" intelegem un batran sfatos, cucernic, care ne da povete si ne indeamna pe calea dreapta. Sau un filosof, o persoana culta, demna,care vorbeste in parabole si citate.
Dar numai batranii sunt intelepti? Sau numai barbatii? Sau numai moralistii? Numai traditionalistii? Numai oamenii foarte inteligenti pot fi intelepti? Numai cei sobri, invatati si cuminti? Este omul modern mai intelept decat cei din vechime? Poate exista intelepciune chiar si in cuvintele unui "nebun"? Si intrebarile pot continua... contrazicand astfel primele afirmatii.
Atunci, cine e adevaratul intelept?
Cred ca fiecare din noi, in anumite situatii.
Si eu ma consider o persoana inteleapta. In primul rand, pentru ca stiu sa fiu toleranta; nu numai eu am dreptate (si drepturi), nu numai opinia si credinta mea conteaza. Este oare cineva singurul detinator al adevarului?
Apoi, in unele circumstante, am fost inteleapta: atunci cand am iertat, dar si atunci cand mi-am cerit iertare; cand am aplanat conflictele; cand am stiut sa ascult; cand am ajutat; cand am tacut; cand, in fata greutatilor, nu m-am revoltat impotriva lui Dumnezeu.
Nu sunt eu atat de buna (si nici lipsita de modestie), caci am fost deseori si egoista, fiind o persoana oarecum introvertita. Dar adevarul e ca niciodata nu am jignit, nu am iscat conflicte, nu am aruncat cu piatra. Destainuirea mea imi aminteste de "spovedania " vechilor egipteni, care luau cu ei, in calatoria spre Lumea de dincolo, un papirus in care era scris tocmai ceea ce nu au facut (Nu am ucis, Nu am oropsit pe altul etc.). Si ei credeau in Judecata de Apoi.
Vorba unui prieten: "Daca nu putem face un bine, macar sa nu facem rau. "
Si atunci, am trai intr-o lume mai buna.
Dar tu voiai, de fapt, o povestire.
Iata una foarte scurta:
"Doctorul mi-o prezenta pe asistenta sa: E o persoana deosebita, care vrea sa colabrati.
Bineinteles, am acceptat. Si astfel, treptat, s-a infiltrat in afacerea mea si, cu perfidie, in viata mea personala. Incepusem sa fiu suspicioasa, dar de fiecare data temerile imi erau spulberate de diversi cunoscuti, care o admirau si o ridicau in slavi (erau sinceri, bietii oameni). Apoi, a inceput dezastrul. S-a intamplat exact invers. De la o vreme, nu era zi sa nu fiu atentionata, discret sau chiar direct, de monstruozitatile inimaginabile pe care le spunea despre mine. Incepuse un razboi al denigrarii ,al calomniilor. Eram siderata si nu intelegeam DE CE? Nu inteleg nici azi. Dar am primit o lectie de viata: nu am fost deloc inteleapta, nu pentru ca am avut incredere (ce ne-am face daca nu am mai avea incredere unii in altii?), ci pentru ca m-am lasat condusa de aparente si de vorbe, fara a astepta sa-mi formez propria impresie, bazata pe observatii reale."
Si atunci, concluzionez: Un om intelept nu se va lasa niciodata inselat de aparente si isi va analiza semenii cu rabdare, discretie si profunzime.