A două rundă de clătite - rulate și asortate, cu dulcețuri variate

Ce să-i faci, tigaia Fissler tot îmi face cu ochiul. Așa că am mai încercat o rețetă, mi-am zis să fac clătite franțuzești - mai  subțiri, fine.
De această dată, cu umplutura clasică - cu dulcețuri. Că tot am mostre noi, făcute anul acesta, din vișine, cireșe amare, trandafiri, căpșune, coacăze, caise. Care de care mai aromată.

Pentru aluat, am căutat un aluat mai pufos, și am recurs la o rețetă din cartea de bucate a Silviei Jurcovan, și anume:

- 4-5 ouă, 1 l lapte, 400 g de făină, un praf de sare, o lingură de rom, 4 linguri cu ulei, coajă de lămâie.
Punem separat într-un vas gălbenușurile, uleiul, romul, sarea, 50 ml de lapte - și se bate totul ca să se amestece.
Apoi se adaugă făina și se amestecă și se freacă până nu mai sunt cocoloașe, adăugând câte puțin lapte.

Punem tot laptele - o parte din lapte poate fi înlocuit cu apă  minerală.
Albușul se bate spumă și apoi se amestecă cu compoziția - cu polonicul - care va deveni spumoasă și mai groasă; romul o va menține spumoasă pînă la sfîrșit și clătitele vor fi foarte fragede.

Aici , in această carte, scrie că albușurile nebătute întăresc clătitele.

Nu se pune zahăr, pentru că se vor lipi. Și nici nu are rost.


Pentru prima clătită care se coace, tigaia se unge cu ulei.
In imagine, vedeți tigaia Fissler:

 Clătitele se coc pe ambele părți, ușor rumene.
Cînd vedem că nu mai e umedă și se  prezintă mici umflături, o întoarcem pe cealaltă parte:

Se păstrează acoperite, într-o cratiță așezată pe un vas cu apă fierbinte.
Sau le umplem, pe măsură ce le coacem, sau.. le mîncăm, pe măsură ce le umplem.
Le umplem cu dulceață de caise,

, de coacăze...

..

Da, da...........vă invit și pe voi. Repede, pînă nu se termină

Astea-s ultimele: