Poveste de Craciun - si un cantec, pentru toate prietenele care m-au felicitat

“Silent Night”, cel mai cunoscut si iubit cantec de Craciun

Acest cantec minunat (pe care il dedic, din inima, fetelor care au fost atat de dragute si m-au felicitat de Craciun) a fost tradus in peste 300 de limbi si dialecte.
Versurile “Stille nacht, heilige nacht” i-au venit in minte lui Joseph Mohr, preot paroh austriac. In ajunul Craciunului, dorind sa cante chiar atunci, la biserica St. Nicholas din Oberndorf (nordul Salzburgului), preotul nu reusea sa gaseasca versurile potrivite. I-a cerut ajutorul lui Franz Gruber, profesor si organist, care, inganand o melodie, a adaugat:
“Round yon virgin, Mother and Child,
Holy infant so tender and mild,
Sleep in heavenly peace!
Sleep in heavenly peace!”
Cei doi au cantat, inspirati si veseli, impreuna, Mohr ca tenor si Gruber ca bas. Iar in acea seara de 24 Decembrie a anului 1818 s-a cantat, prima data, la biserica, aceasta melodie.
Din acel sat, cantecul a ajuns in intreaga lume. Karl Mauracher, un maistru in construirea orgilor, a venit sa repare orga din Arnsdorf, in anul 1819, in final construind una noua. Prin intermediul acestuia, cantecul a ajuns la urechile imparatului Francis I al Austriei, apoi la tarul Alexander I al Rusiei.
In Austria, in anul 1834, la palat s-a cantat acest cantec in fata regelui Frederick William IV al Prusiei, care l-a numit “Cantec al raiului” si a poruncit sa se cante in tara sa, la fiecare Craciun, in biserici.
Apoi cantecul s-a raspandit in intreaga Europa, ulterior si in America, unde era cunoscut sub denumirea de “Cantec popular tirolez”.
Versiunea in limba engleza cunoscuta astazi in intreaga lume a fost definitivata de catre reverendul John Freeman Young si publicata intr-o carte a scolii de duminica, in anul 1863.
Iar de atunci, cantecul a devenit tot mai popular. Fara el, parca nu-i Craciun pe deplin.
Aici, interpreteaza Sarah Brightman:


Silent night, holy night,
All is calm, all is bright.
Round yon Virgin Mother and Child
Holy Infant so tender and mild,
Sleep in heavenly peace,
Sleep in heavenly peace.

Silent night, holy night!
Shepherds quake at the sight
Glories stream from heaven afar,
Heavenly hosts sing Alleluia!
Christ, the Saviour is born!
Christ, the Saviour is born!

Silent night, holy night,
Son of God, love's pure light,
Radiant beams from Thy holy face
With the dawn of redeeming grace,
Jesus, Lord, at Thy birth,
Jesus, Lord, at Thy birth.

Ne-am ascuns sub un nor

Jos, in vale, s-ar crede ca este un rau, pe care s-a adunat ceata.


Dar nu este asa.
Astfel s-a "vazut" orasul Piatra Neamt, de pe Cozla.
Sta camuflat sub ceata, intre munti.

Pentru suflet - de Craciun

In fiecare an, de Craciun, Oratoriul “Messia”

Inainte de marile noastre sarbatori crestine - Nasterea si Invierea Domnului - obisnuiesc sa ascult, ca o cura de purificare, Oratoriul Mesia, uneori zilnic, mai mult sau mai putin, dupa cum simt. Nu voi spune vorbe mari, caci nu-si au rostul, doar veti afla cate ceva din textul urmator si din MUZICA:

Aceasta lucrare monumentala a lui G. F. Haendel este foarte populara, caci unele parti au devenit, in timp, colinde iubite de copii.
Muzica e rascolitoare, coplestoare, imbinand sunetele orchestrei cu vocile umane. Legatura acestui compozitor cu divinitatea (uneori contestata) este evidenta pentru cel care asculta aceasta muzica celesta, care celebreaza intreaga viata a lui Iisus Christos si, mai ales, nasterea Sa, privita ca un dar de la Dumnezeu, pentru omenire.
Cum a aparut aceasta muzica divina, in anul 1741, ne spune - ata de frumos! -scriitorul Stefan Zweig:
” Comfort ye (Fii increzator!) - asa incepea textul. S-ar fi zis ca aceste vorbe erau magice. Nu - nu erau cuvinte, ci un raspuns pe care i-l dadea Dumnezeu, strigatul unui inger din inaltul cerului care-i cuprindea sufletul deznadajduit. Abia citise cuvintele, abia le prinsese intelesul si Haendel le auzea transpuse pe muzica, in sunete care pluteau frematande, vibrante, pline de straluicre.

Ce fericire! Se deschisesera niste porti maiestre, iar acum simtea si auzea din nou glasul muzicii. Mainile ii tremurau odata cu intoarcerea paginilor. El era cel menit, cel chemat; fiecare cuvant il patrundea cu o forta irezistibila: ”Thus said the Lord” ( Asa graieste Dumnezeu). Vorbele acestea i se adresau lui, aceeasi mana care-l doborase odinioara il ridica astazi - ce fericire - de la pamant.
“And he shall purify” (si el te va purifica) - da, asta se intampla cu el. Bezna fusese gonita din sufletul lui, stralucirea navalise acolo cu puritatea cristalina a lumii sonore. “Rejoice” (Bucura-te) - cum izbucnea cantul maret al corului! Numai cine a suferit mult cunoaste bucuria, numai cel supus incercarilor isi poate inchipui suprema multumire a izbavirii, numai el este chemat sa vorbeasca oamenilor despre reinvierea care urmeaza mortii in viata.”
Handel se vindecase miraculos dintr-o paralizie, dupa care a compus, intr-o transa de 3 saptamani, Oratoriul Mesia, aproape fara somn si fara mancare.
Dupa aceasta, a dormit timp de 17 ore, epuizat de efortul imens pe care-l facuse, cerand de mancare cat pentru perioada in care nu vazuse si nu auzise nimic decat chemarea lui Dumnezeu.
Oratoriul a fost cantat mai intai la Dublin, apoi, an de an, se executa la Londra, beneficiul fiind cedat, de catre autor, spitalelor.

"Pentru noi, fiul s-a nascut" este cantat si de catre copii, ca o colinda.

Rejoice! Bucurati-va! (aici e cea mai reusita interpretare, dar nu are decat link) sau o ascultati pe Renee Fleming:

Inca mai avem timp sa facem LICHIOR DE OUA - Eggnog

Sunt multe retete pe net, dar eu stiu una mai simpla.
Avem nevoie de:
6 galbenusuri, 400 g zahar, un baton de vanilie, 600 ml lapte, 200 ml alcool si 100 ml rom.
Punem laptele la fiert si-l lasam sa se raceasca. Intr-un castron de portelan frecam galbensurile cu zaharul, cateva minute, apoi adaugam, treptat, laptele rece. Batem cu telul si apoi punem vasul deasupra unei cratite cu apa care clocoteste pe aragaz si mai batem 10 minute (ca la crema de vanilie). Punem apoi batonul de vanilie sau zahar vanilat si lasam sa se raceasca.
Adaugam alcoolul si romul, amestecand continuu.
Turnam in sticle.
Este bun dupa cateva zile, dar de ce sta, de ce se face mai bun.
Inainte de a turna in pahare, scuturam bine sticla.

Semne prevestitoare, superstitii si traditii de Craciun si Anul Nou - Warning signs, superstitions and traditions of Christmas and New Year

Semne de decembrie
Perioada sarbatorilor de iarna este una magica, in care se crede ca se deschid cerurile, mai ales in noptile de Craciun si de Anul Nou.
De plida, daca intr-o astfel de noapte sfanta este luna plina, inseamna ca anul care vine va fi foarte bun si roditor.
Perioada de 12 zile dintre Craciun si dupa Anul Nou reprezinta cele 12 luni ale anului viitor. Astfel, prima zi de Craciun reprezenta luna ianuarie, a doua - februarie si asa mai departe.Vremea din timpul acestor zile corespundea fiecarei luni a anului nou.
De anul nou, se crede ca obiectul pe care il tii in mana la miezul noptii va indica ce anuma va fi important in anul ce vine.

Superstitii populare romanesti
Ce nu ai voie sa faci (sau ce trebuie sa faci) pentru a-ti merge bine in anul care vine
In ajunul Craciunului:
- trebuie adunate acasa toate lucrurile care au fost date cu imprumut.
De Craciun:
- in apa in care te speli, dimineata, trebuie sa pui o nuca, pentru ca sa fii sanatos in anul ce vine; pune si bani de argint, ca sa ai si castig;
- cand se scot din cuptor placintele, se pun intr-o sita si se spune: “ Cum e sita mea de plina, asa sa fie si casa mea de imbelsugata.”
- cine isi pune o dorinta, poate afla daca i se va implini turnand intr-o cana mai mare 9 paharute mici cu apa; a doua zi de Craciun, va masura sa vada daca sunt tot 9 pahare cu apa, ceea ce inseamna ca dorinta sa se va implini. Daca apa a scazut, mai are de asteptat, mai mult sau mai putin;
- nu se da nimic cu imprumut;
- la masa, se mananca mai intai un fel gatit cu carne de pasare, caci vei fi usor ca pasarea (sau peste sau iepure);
- tinerii casatoriti trebuie sa mearga la nasi si la parinti, a doua zi de Craciun.
De 1 ianuarie:
- nu da bani cu imprumut, caci vei da tot anul;
- cine nu are bani asupra sa, tot anul va fi sarac;
- nu se doarme, caci vei fi lenes si somnoros;
- daca cosi in ziua de 1 ianuarie, vei avea mare noroc; un baiat (sau o fata) daca coase, se va casatori curand;
- in noaptea dintre ani, romanii nu pun pe masa preparate din carne de pasare, pentru a "nu da inapoi" sporul din casa;
- in functie de meseria pe care o are fiecare, dimineata, pe nemancate, va manui uneltele ce-i sunt de folos (plugarul va lucra cu sapa, morarul va macina ceva etc.);
- copiii mici se duc la moasa, care-i va da de grindina, pentru a creste mari.


Superstitii de Anul Nou din lumea-ntreaga
Obiceiurile de Anul Nou, de pretutindeni, urmaresc alungarea spiritelor rele si atragerea norocului. Ca la fiecare inceput de an, fiecare se gandeste la ce ar dori/trebui sa faca in cursul anului care tocmai incepe. Iata cateva obiceiuri aducatoare de noroc:
- Este bine sa ii imbratisam pe cei dragi de langa noi, pentru ca relatia frumoasa de prietenie, dragoste etc. sa continue si anul ce vine;
Noul an nu trebuie sa te prinda cu paharul gol, caci asa va fi in continuare;
- Camara sa fie plina si multe monede (bani) sa fie amplasate in toate portofelele, gentile, pentru a garanta prosperitatea;
- Datoriile trebuie platite; anul nou sa nu va gaseasca debitori.
Prima persoana care intra in casa, dupa miezul noptii, va va influenta in anul ce vine.
Aducatori de noroc sunt oamenii cu parul negru, inalti, bine facuti si chipesi, care aduc un mic cadou simbolic (o bucata de carbune, o moneda de argint, un pic de paine, sare, o ramura verde). Blonzii si roscatii alunga noorcul, ca si cei sasii sau schiopi.
Nimic nu iese afara din casa! Absolut nimic, nici gunoiul nu se duce in ziua de 1 ianuarie. Daca aveti ceva de dus cuiva in aceasta zi, lasati bagajul respectiv in masina. Anul sa inceapa cu ceva adus in casa.
Cine locuieste singur, poate pune un obiect norocos intr-un cos legat cu un snur, pe care-l lasa la usa de la intrare, inainte de miezul noptii; dupa ora 12, aduce cosul in casa tragand de snur, peste prag, pentru ca acesta sa fie primul lucru venit in casa.
Daca se mananca mazare, norocul si banii vor intra in casa.
Ceva legat de munca ta trebuie inceput, simbolic.
Nu se spala rufe, caci va muri cineva din familie. Cei mai precauti se feresc si sa spele vasele.
Este bine sa fii imbracat cu o haina noua.
Nu imprumutati bani sau alte lucruri.
Evitati sa spargeti ceva, sa plangeti.
Usile casei sa fie deschise, la 12 noaptea, ca sa iasa anul vechi.
Faceti zgomot, ca sa fuga tot ce e rau; sunati din clopotei.
Buzunarele goale aduc saracie.
Nu se da foc din casa.
Pentru noroc, se danseaza afara, in jurul unui copac; aduce insanatosire.
O fata necasatorita trebuie sa vada ce persoana ii apare inaintea ochilor, dupa miezul noptii, privind pe fereastra; daca este un barbat, se va marita.
Ceasurile trebuie fixate din nou, corect, caci aduc noroc in casa.

Cum va fi vremea in anul care vine?
De Sfanta Varvara, se pun, in vase mari cu apa, mai multe crengi de mar, visin sau alti pomi fructiferi; daca vor inflori pana la Florii, anul va fi manos, iar daca nu, va fi secetos. SF. Varvara a fost pe 4 Decembrie...
Pe data de 1 ianuarie se face calendarul cu foi de ceapa (12 foi pentru 12 luni), pentru a sti care luna va fi secetoasa si care ploioasa. Pentru aceasta, se taie 6 cepe in jumatate, se umplu cu sare si se pun pe o masa sau un pervaz.
Lunile anului vor fi ploioase sau secetoase, in functie de cata “apa” a lasat ceapa, mai multa sau mai putina.
Se mai ghiceste si in carbuni, astfel: se pun pe vatra, pana a doua zi, si fiecaruia i se atribuie numele unei cereale. Cereala corespunzatoare carbunelui facut cenusa se va coace bine, iar carbunele ramas neschimbat indica faptul ca respectiva recolta nu va rodi. Dupa aceste semne, taranii hotarau ce anume sa semene si cand sa desfasoare muncile agricole.
Daca de Sfantul Nicolae ninge, inseamna ca va fi o iarna grea, iar vremea rea va tine pana la Sfantul Ioan (gerul si ninsorile). Anul acesta, la noi nu a nins de Sfantul Nicolae, dar in unele zone din tara, parca a nins ( nu stiu sigur).
Daca in ziua de Craciun sunt nori, ploi sau ninsori, va fi un an bun.
Daca de Craciun e cald si se pot tine usile deschise, inseamna ca de Pasti va fi frig.

Semnificatia unor fenomene meteorologice de la inceput de an
Daca in ziua de 5 ianuarie va fi bura pe pomi, vor fi multe poame, la vara.
Daca in ziua de Boboteaza (6 ianuarie) bate crivatul, va fi un an agricol bogat.
Vremea frumoasa din aceasta zi indica multe fructe si belsug de peste.

Alte date si calendarul popular al lunii decembrie le gasiti pe Natura magica.

Va pregatiti si voi de Craciun?

Nu mai avem mult pana la aceasta indragita si importanta sarbatoare. Si se vede, in graba cu care oamenii au inceput sa faca unele cumparaturi, sa caute cadouri, sa faca curatenie generala. Pe langa toate acestea, trebuie sa mai avem in vedere un alt aspect: decorarea casei, care contribuie la aceea atnmosfera intima, deosebita, a sarbatorilor de iarna.

Anul trecut am avut un mic brad albastru, foarte dragut, dar incomparabil cu "originalul", pe care l-am decorat alta data, tot pe tema de albastru si argintiu, dar fiind un brad mai mare, am avut unde sa ma desfasor. Dupa ce am agatat in brad globuri albastru intens si bleu, rotunde (mari si mici), am pus apoi mai multe globuri tip turture alb ( aproape toate globuri au fost din acelea cu aspect glazurat, din sticla pisata), am mai pus ghirlande (obisnuite) albastru inchis, ghirlande din margele (tot albastru inchis) si beteala alba dreapta, care are un luciu aparte. Instalatia de pom a fost stil cablu, cu beculete mici albastre, cu un joc de lumini foarte discret, fara a obosi. Nota aparte a fost data de cateva funde bleu, facute din banda lucioasa de hartie _ am pus vreo 4-5 funde mici in brad, ca sa fac o "legatura" cu funda foarte mare, cu panglici lasate in jos, pe care am pus-o in varful bradului. Aceasta funda a fost tripla si in mijloc i-am facut un smoc de margele asortate.
Dupa cum vedeti, sunt si acum mandra de acest pom, pe care l-am facut cu multa grija si a fost foarte apreciat de musafirii de atunci, niste elvetieni sadea, care au exclamat ca nu au vazut brad mai frumos. Eu nu ma steptam la aceasta reactie, pentru ca porneam de la idee ca pe niste elvetieni, care locuiesc intr-o tara atat de curata, civilizata si tin foarte mult la design, nu-i mai poate impresiona nimic.
Dar n-a fost asa si uite ca au trecut cativa ani de cand vreau sa repet figura, dar n-am reusit, din lipsa de brad. Poate,anul acesta.
Oricum, sper ca ideea mea sa va inspire si pe voi.
Mai multe sugestii gasiti in Beaty&style

Vrei sa vezi un pui mic, mic de panda?

Nu mi-am permis sa copii pozele, asa ca da un click aici.

Budinca de gris colorata Semolina pudding colored

  "Se face o mamaliga groasa dintr-un pahar cu lapte, in care se fierbe 65 g unt, 125 g gris. Dupa ce s-a racit se adauga 3 galbenusuri si 3 albuse batute spuma si se imparte amestecul in trei parti egale.
Una din parti se coloreaza cu cacao, cealalta cu dulceata rosie (de trandafiri, zemeura) iar a treia se lasa alba.
Se pune straturile alternativ, intr-o forma inalta - un strat maro, unul alb si unul roz.
Se fierbe in bain marie. Se serveste cu sos de vanilie. " (reteta din anul 1939)

Racituri (piftie) moldovenesti - Mici sfaturi pentru reusita sigura - Meat jelly

O pifite reusita trebuie sa fie atat de limpede incat sa vezi fundul farfuriei, si sa nu fie moale, dar nici foarte inchegata (cum e toba).
PIFTIE DE PASARE
1. Primul pas: alegerea carnii.
- nu putem face pifitie cu carne putina, numai pentru cateva portii; cel mai bine ar fi sa punem macar vreo 2 kg de carne si oase;
- pentru piftia de pasare, nu se recomanda puiul, ci carnea de pasare mai matura ( un cocos batran e cel mai bun, dar si gaina sau curca), care contine mai multe substante gelatinoase;
- pasarea mai batrana are pielea mai groasa;
- pentru cine cumpara carne din magazin (pui sau pulpe), sa retina ca picioarele de pasare matura sunt mai lungi;
- piftia de curcan este gustoasa, dar nu va iesi prea limpede, oricâte reguli am respecta, carnea fiind mai bogata in albumina; zeama iese cam albicioasa;
- piftia iese buna si se face mai repede daca punem labe de pasare sau mai multe gaturi;
- este bine sa punem si mai multa piele.

2. Punem carnea la fiert.
Dar câta apa punem? Daca punem prea multa, piftia se va incheaga greu. De aceea, trebuie sa tinem cont de urmatoarea regula: dupa ce punem carnea intr-o cratita cu pereti inalti, adaugam atâta apa rece cat sa cuprinda carnea - cu 3-4 cm mai mult decât nivelul carnii;
- tot acum punem si o lingurita de sare, care contribuie la formarea spumei - altfel va iesi zeama albicioasa;
- nu punem acum vasul pe foc, ci îl lasam deoparte inca vreo 20 de minute; ideea este ca gelatina sa iasa din carne treptat si in cantitate cat mai mare; asa cum stie orice gospodina, o carne pusa in apa fierbinte (sau ulei fierbinte) se coaguleaza la suprafata si va fi gustoasa, ca friptura sau mancare; la piftie, vom proceda exact invers.

3. Fierberea
- tot secretul este sa fiarba nu la foc mic, ci la foc foarte mic;
- vom indeparta usor spuma cu spumiera;
- cand supa va da in clocote mici, vom pune si zarzavatul - o ceapa, un morcov, un patrunjel - dar nu mai mult de 200 g la 2 kg de carne;
- adaugam cateva boabe intregi de piper;
- lasam sa fiarba vreo 3 ore, acoperita cu capac, dar asezat pe o parte a cratitei;
- piftia este fiarta atunci cand carnea se desprinde usor de pe oase, iar supa a scazut;
- cand luam putina zeama intre degete, aceasta va fi lipicioasa;
- vom sti sigur când e gata facând proba - altfel nu se poate -, punand un pic de zeama intr-o farfurie pe care o dam la rece; daca nu e ferma, o vom mai fierbe; eventual, vom adauga un plic sau doua de gelatina - dizolvata inainte, conform instructiunilor de pe plic;

4. Finalul - Aranjarea in forme.
Este bine sa lasam acest lucru pentru a doua zi. Dam oala cu piftie in balcon si a doua zi culegem tot stratul de grasime ridicat deasupra. Totodata, vom vedea clar cat de inchegata este si daca mai trebuie fiarta sau adaugata gelatina.
- incalzim piftia, pentru a redeveni lichida si strecuram zeama prin strecuratoare;
- adaugam usturoi pisat, piper pisat si sare, dupa gust;
- o piftie cu usturoi putin si nesarata este gretoasa, dar nici excesul nu e bun;
- apoi mai strecuram inca o data, asezand tifon peste o strecuratoare obisnuita sau o strecurăm printr-un filtru pentru cafea;
- pregatim formele, asezand in ele morcov taiat, boabe de piper si carnea aleasa bine de oase, pielite si tendoane si completand cu zeama;
- pentru piftia ce va fi servita ca aperitiv, vom folosi castronase mici sau cesti, in care vom forma ornamente cu masline, gogosari in otet, morcov, frunzulite de patrunjel;
- se dau formele la rece, pentru 3-4 ore;
- raciturile ( adica piftia adusa ca fel doi, la masa) se va servi in farfuriile in care s-a inchegat, cu mamaliguta fierbinte;
- piftia servita ca aperitiv se va rasturna pe un platou cu salata verde (prin scufundarea formei, pentru cateva secunde, in apa fierbinte) si salata de sfecla rosie cu hrean.

PIFTIE DE PORC
Raman valabile regulile de mai sus, dar mai trebuie sa stim:
- avem nevoie de carne slaba de porc, iar pentru inchegat sunt buni "adidasii", urechile, parti din capul de porc, bucatile de sorici;
- partile cu soric se parlesc mai intai la flacara aragazului;
- dupa ce punem carnea in oala, vom pune apa mai multa, sa depaseasca cu 7 cm nivelul carnii si vom pune oala la foc, fara s-o mai lasam deoparte;
- piftia de porc fierbe mai greu - in 4-5 ore;
- cui ii place mai condimentat - tinand cont si de faptul ca aceasta piftie e mai grasa - poate lasa mujdeiul de usturoi in zeama, fara sa-l mai strecoare;
- pentru aperitiv, putem face o piftie mai consistenta, asemanatoare cu toba (vom pune mai multa carne slaba de porc si vom adauga si cateva organe fierte separat (limba, rinichi, o bucatica de ficat), pe care le vom pune intr-o tava de chec (vom face si un ornament, acolo, sa ia ochii, cu un gogosar sau altceva) si vom completa cu zeama mai inchegata; cand o vom scoate pe platou, vom taia din ea cateva felii; este o varianta gustoasa a tobei, incomparabil mai buna cu cea de la magazin;
- foile de dafin se potrivesc, ca aroma, numai la piftia de porc aperitiv, cea asemanatoare cu toba; nu vom uita de usturoi si de piperul negru ..........nu mai scriu nimic, ca mi s-a facut o pooooooooooofta, si pana la Craciun mai este.

Pere la cuptor Baked Pears

"Se taie si se scobesc funduri mici de paine, se prepara un compot de pere foarte legat, se toaca perele marunt, se amesteca cu marmelada de caise si rom; se umplu cu ele fundurile de paine, se presara cu pricomigdale pisate, se stropesc cu unt si se rumenesc la cuptor."
O idee excelenta! Putem folosi chifle, cornuri sau felii mai groase de paine. Daca nu postim, ungem vasul cu unt.
Deasupra putem presara, dupa dorinta, biscuiti sfaramati sau pesmet, amestecate cu nuci - daca nu avem pricomigdale.

De Ziua Nationala a Romaniei

AM CAUTAT UN CANTEC CARE SA NU FI FOST ERODAT DE COMUNISTI - DESI NU VAD CARE AR FI VINA LUI CIPRIAN PORUMBESCU PENTRU PRELUAREA "TRICOLORULUI" DE CATRE ACESTIA - DAR M-AM GANDIT SA NU STARNESC ANUMITE AMINTIRI... ASA CA M-AM OPRIT LA:
- muzica de Timotei Popovici.
"Astăzi, cu bucurie, Românilor veniţi,
Pe Iancu în câmpie, voioşi să-l însoţiţi,
Spălaţi armele voastre, degrabă s-alergăm,
Din locurile noastre, pe duşman s-alungăm.
Iancule mare, bravule tare,
Cu noi să fii.
Tu însoţeşte şi însufleteşte,
Pe ai tăi fii.
Optzeci de oi despoaie şi prin frigări le pun,
De fluier de cimpoaie, pădurile răsun.
Românii se aşează pe lâng-un mare foc,
Iar Iancu ospătează cu dânşii la un loc.
Iancule mare, bravule tare,
Cu noi să fii,
Tu însoţeşte şi însufleţeşte,
Pe ai tăi fii.
Sunt gata, stau cu toţii, să se coboare-n văi,
Să izgonească hoţii şi-ai Neamului călăi.
Iancu mergea-nainte pe-un cal cu ager curs
Şi peste-mbrăcăminte purta piele de urs.
Cine-a sta-n cale Iancului mare
Şi brav român,
Fulger şi trăznet, peste-a lui creştet,
De la români.
Iată-i, voioşi porniră, românii cei voinici
Ca lanţuri se înşiră pe-a munţilor poteci.
Nevestele cu jale, privindu-i lacrimând,
Îi urmareau, în vale, cum se duceau cântând.
Cine-a sta-n cale Iancului mare
Şi brav român,
Fulger şi trăznet, peste-a lui creştet,
De la români."