Pui cu conopidă și sos de gogoșari

Am vrut să fac o mâncare caldă, rapidă și mai mult de toamnă. Cu ce aveam prin casă - mă refer la legume.

Am început simplu (și practic, că mă grăbeam; mai mult decât atât, se gătește totul în același vas, respectiv tigaie):
- am pus pieptul de pui la înnăbușit, cu puțin ulei, la foc mic și acoperit;
- când e pe jumătate făcut, se pune puțină ceapă tocată mărunt, împreună cu un gogoșar;
- se călește totul ușor, se stinge cu apă și se lasă la gătit in continare;
- presărăm sare;
- adăugăm buchețele de conopidă, după vreo 10 minute;
- turnăm o ceașcă de apă și lăsăm la fiert vreo 20 de minute;
- la final presărăm sare, piper și mărar.
- după moda chinezilor, putem adăuga un pic de amidon pt. a îngroșa sosul; eu nu am pus, pt.că mi-a ieșit destul de scăzută mâncarea.

Servim cu orez fiert simplu.
E foarte bună și totodată ușoară.

Salam de biscuiți

O rețetă mai light, mai fină, fără nucă și rahat (suportabilă de cei care au probleme cu stomacul, dar și foarte bună).

Se face cu un pachet mare de biscuiți Petite beurre, un pachet de unt, o ceașcă mică de zahăr, 50 g cacao, esență de rom, 2 ceșcuțe cu lapte.

  Zdrobim biscuiții, in bucăți mai mari, și îi stropim cu lapte.
Separat, punem la fiert o ceșcuță (de cafea) cu lapte, zahăr (după gust, dar nu prea mult), după ce se dizolvă punem cacoa și apoi untul. Nu mai fierbem, omogenizăm și amestecăm cu biscuiții și romul.
Compoziția se pune intr-o formă de chec care se dă la rece.
După câteva ore, se întărește.
Răsturnăm salamul, il pudrăm cu cacao și îl tăiem felii.
După gust

Salată de vinete

Rețeta de bază ne e binecunoscută.

Una din variantele preferate de mine, pt.că iese mai fină și mai ușoară, este următoarea:

- amestecăm cu blenderul 1-2 vinete coapte, curățate și scurse de zeama amară;

- adăugăm sare;

- adăugăm 3-6 felii de pâine, inmuiată și stoarsă bine;

- lucrăm cu blenderul, în continuare;

- adăugăm uleiul, ca la maionează, amestecând cu lingura de lemn - aprox. 100 ml ulei la o vânătă;

- punem ceapă tocată fin, după ce am ținut-o înainte în apă/oțet, să iasă mirosul și izul amărui.

- pt. a atenua eventualul gust iute al vinetelor, adaugă și un praf de zahăr, apoi amestecă bine-bine.

Poftă bună, că ale mele au dispărut repede din castron.

Gogoșari în sos de roșii - conservă pentru iarnă

Este una din rețetele preferate, gogoșarii fiind marinați și dulcegi.
Și se face ușor.
Rețeta este următoarea:
2 kg de gogoșari
250 g zahăr
150 ml oțet din vin
1-2 linguri cu sare
150 ml ulei
800 ml (un borcan mare) de pastă de tomate
boabe de muștar, hrean

Eu i-am adus câteva modificări:
am renunțat definitiv la ulei, pentru că nu am beci, boză sau cămară și uleiul rîncezește ușor; astfel că voi adăuga puțin ulei în această salată atunci când o voi servi;
am pus indulcitor in loc de zahăr, pt. că mama mea are diabet și aș vrea să poată mânca și ea din această conservă.

Cum se face:
- gogoșarii se taie feliuțe subțiri;
- se pun la fiert toate ingredientele, în afară de gogoșari. Se amestecă, se fierb până se face un sos.
Eu am folosit pastă de tomate Clever și am pus tot borcanul. Dacă aveți  un bulion mai concentrat, puneți mai puțin.
Mi îmi place mult cum au ieșit, pasta de tomate e aromată.
Se poate pune și suc de roșii făcut în casă, dar nu din acela subțire, pt. că nu va ieși un sos, ci o zeamă lungă.

Când totul fierbe, adăugăm gogoșariii și îi lăsăm pe foc până ce amestecul clocotește iar - vreo 5 minute. Nu îi fierbem, numai să fie opăriți.

Se pun fierbinți în borcane, se pune deasupra o bucată de hrean și boabe de muștar, se pun capacele la borcane, se acoperă cu multe pături și se lasă așa 24 de ore.

Mâncare din carne de porc, cartofi și sos cu morcovi

Dacă nu vrei să stai prea mult lângă aragaz și să ai in același timp și friptura, și garnitura, fă această rețetă.

Folosim cotlete, cu os sau fără, sau șnițele de porc. Dar se poate face cu orice fel de carne. Eu am avut 4 șnițele, pe care le-am bătut puțin.

- mai întâi tocăm mărunt de tot o ceapă, o călim ușor, apoi gătim și carnea, pe o parte și alta, până ”se albește”, turnăm o cană cu apă caldă și o lăsăm la foc mic 20 de minute;

- presărăm sare, adaugăm 1/2 de ardei tocat și o roșie mică, și mai lăsăm să fiarbă 30 de minute;

- punem și 3-4 morcovi tăiați feliuțe subțiri, aproape transparente, ca să se facă repede, și cartofii, felii mari;

- mai presară sare și piper și pune apă cât crezi că mai trebuie.

- după vreo 20 de minute, este gata.
Mai pune in sos praf de usturoi, puțin suc de roșii, dacă mai vrei.

Este gustoasă și dulceagă.
Important e ca sosul să iasă scăzut, deci nu adauga apă decît treptat.

Ciorbă a la grec

Se face cu: - carne de pasăre - de care vreți, apoi legume pentru supă - o ceapă, 2 morcovi, 1 pătrunjel, o bucată de țelină, o ceașcă de orez, 1-2 lămâi, 4 gălbenușuri, o cană cu smântână, sare, verdeață.
Punem carnea la fiert, cu multă apă rece și sare. După ce o spumuim, adaugăm și legumele și lăsăm supa să fiarbă, la foc mic, circa 40 de minute.
Acum vom strecura supa și vom scoate deoparte carnea și legumele.
In supa strecurată punem la fiert orezul.
Iar acum trebuie să alegem carnea de pielțe și de oase, și apoi vom reintroduce în supă carnea tăiată cubulețe. Unii fac supa numai cu piept de pui, dar iese mai bună și cu alte părți ale puiului, și cu oasele.
După cum se vede, eu am reintrodus în supă și o parte din morcov și pătrunjel, pentru aspect și consistență.
Pregătim dreseala: amestecăm gălbenușurile cu zeama de lămâie, apoi punem și smântâna, și pe urmă adăugăm, cu polonicul, câte puțină supă fierbinte - și batem mereu cu telul.
După ce diluăm totul, turnăm amestecul în supă și stingem focul.
Potrivim de sare și presărăm pătrunjel verde.  

Cartofi scăzuți

Mare lucru, niște cartofi aruncați acolo, într-o oală. Mai pui o ceapă, o roșie, ceva, și gata. Oricine poate face tocană sau mâncărică, e banal.
Ei, nu-i chiar așa. Dacă auzi, ca mine, o rețeta spusă, ca o poveste, de către o bătrânică de pe Valea muntelui, de-abia aștepți să guști minunea. Și ți se face o foameee...
Am întîlnit-o la spital, unde m-am dus în vizită la cineva. Tocmai fusese ora mesei și oamenii erau mai flămânzi ca ânainte de a mânca, după ce au amestecat cu lingurile prin fiertura făcută în bătaie de joc, primită pe post de ciorbă. Sigur, nu se așteptau să mănânce ca la restaurant sau ca la mama acasă, dar ce sa faci cu o zeamă chioară făcută cu apă, delicat (astă o fi bun pentru oameni bolnavi?), dafin și 5 boabe de orez cu 3 fire de fidea, la farfurie? Mai bună iese zeama  de la spălatul unei oale de ciorbă. Mai rău e că pentru o astfel de hrană se cheltuie sume frumușele, din banii asiguraților.
” De ce nu vor bucătăresele astea să facă o mâncare mai bună? - se miră batrina. Că se poate și cu bani puțini.
Doamne, ce mîncare bună încropeam vara, la țară, cînd veneam de la cîmp. Nu era vreme de gătit și ne era la toți foame, aăăa că se făcea ușor și repede. Cel mai des făceam cartofi scăzuți.
Repejor făceam un foc de găteje, puneam ceaunul pe plită, cu puțin ulei, și când sfârâia puneam o ceapă mare, tăiată mărunt - mărunt.
Învârți în oală cu lingura de lemn și ai grijă să nu se ardă. Adaugi o cană cu apă, și apoi cureți cartofi - erau încă pe jumătate ”noi” -, îi tai cuburele, îi pui la fiert peste ceapă - dar ai grijă- să nu se ardă, dar să nu aibă zeamă. Cînd a scăzut apa, pui o roșie mare, coaptă la soare pe rug, tăiată bucăți. Amesteci, pui și sare, și lași să fiarbă în acest sos . Dacă trebuie, mai pui apă. Mai pui și 2 căței de usturoi tăiați mărunt, și pătrunjel verde de pe strat și apoi dai ceaunul deoparte. O mâncam cu castraveți murați de vară, mai făceam și un scrob cu ouă proaspete, în care puneam și 2-3 jumări afumate, toate cu nelipsita mămăligă.”
Toată lumea din salon asculta încântată, cu gândul la un modest paradis pierdut, al vieții tihnite și curate de la țară, cum era cândva.
De fapt, atât de puțin îi trebuie omului să se simtă fericit.

Am preparat și eu ceva asemănător, a fost bun, e altfel decât tocana de cartofi clasică.

Lamington

Ce ziceți de un lamington sau, mai pe românește, o tăvălită?

Rețeta aluatului am preluat-o de la Mihaela:
http://mihaela-bunatati-din-bucataria-mea.blogspot.com/2012/01/tavalita-la-bitza.html

Iată-le, dar mi-a lipsit nuca de cocos, trebuia doar să mă reped până la cel mai apropiat magazin, să cumpăr.

Cînd am revenit, prăjiturelele mele erau aproape pe terminate, așa că am renunțat și eu la cocos.

Da, foarte bune, dar un pic prea dulci, pentru gustul meu. Trebuie să văd ce modificări să aduc rețetei, în acest sens.

A două rundă de clătite - rulate și asortate, cu dulcețuri variate

Ce să-i faci, tigaia Fissler tot îmi face cu ochiul. Așa că am mai încercat o rețetă, mi-am zis să fac clătite franțuzești - mai  subțiri, fine.
De această dată, cu umplutura clasică - cu dulcețuri. Că tot am mostre noi, făcute anul acesta, din vișine, cireșe amare, trandafiri, căpșune, coacăze, caise. Care de care mai aromată.

Pentru aluat, am căutat un aluat mai pufos, și am recurs la o rețetă din cartea de bucate a Silviei Jurcovan, și anume:

- 4-5 ouă, 1 l lapte, 400 g de făină, un praf de sare, o lingură de rom, 4 linguri cu ulei, coajă de lămâie.
Punem separat într-un vas gălbenușurile, uleiul, romul, sarea, 50 ml de lapte - și se bate totul ca să se amestece.
Apoi se adaugă făina și se amestecă și se freacă până nu mai sunt cocoloașe, adăugând câte puțin lapte.

Punem tot laptele - o parte din lapte poate fi înlocuit cu apă  minerală.
Albușul se bate spumă și apoi se amestecă cu compoziția - cu polonicul - care va deveni spumoasă și mai groasă; romul o va menține spumoasă pînă la sfîrșit și clătitele vor fi foarte fragede.

Aici , in această carte, scrie că albușurile nebătute întăresc clătitele.

Nu se pune zahăr, pentru că se vor lipi. Și nici nu are rost.


Pentru prima clătită care se coace, tigaia se unge cu ulei.
In imagine, vedeți tigaia Fissler:

 Clătitele se coc pe ambele părți, ușor rumene.
Cînd vedem că nu mai e umedă și se  prezintă mici umflături, o întoarcem pe cealaltă parte:

Se păstrează acoperite, într-o cratiță așezată pe un vas cu apă fierbinte.
Sau le umplem, pe măsură ce le coacem, sau.. le mîncăm, pe măsură ce le umplem.
Le umplem cu dulceață de caise,

, de coacăze...

..

Da, da...........vă invit și pe voi. Repede, pînă nu se termină

Astea-s ultimele:

Friptură de pui - marinat

O rețetă foarte ușoară și foarte bună.

Tăiem puiul în porții - mai mici, apoi îl punem la macerat de seara până dimineața.
Îl frecăm bine cu sare, piper, condimente pentru pui.
Îl așezăm în vasul în care urmează să fie gătit, turnăm apoi o ceașcă de ulei, il stropim cu puțin sos soia, adaugăm căței de usturoi tocați și cimbru. Il acoperim și il dăm la rece.
Il coacem a doua zi, acoperit, circa 35 de minute. Apoi lăsăm friptura descoperită și o mai coacem 10 minute.
Mmmmm........se topește-n gură.

Clătitiada cu tigaia Fissler: clătite cu gem raw

Am primit și eu tigaia Fissler - mulțumesc mult firmei -, am admirat-o și ... am căzut pe gînduri: ce fel de clătite să fac?
Franțuzești, clasice, pancakes, coreene, rusești, brașovene, bănățene? Desert, aperitiv, la cuptor?
Greu de ales.
Până una alta, pentru a testa mai întâi tigaia, ia să facem mai întâi niște clătite clasice, adica după rețeta cea mai comună.
 Și-o să le umplu cu ce se mai găsește prin casă - cel mai la îndemână fiind gemul.
Ce-i drept, cu canicula de-afară, nu prea mă trăgeam la treabă. Însă numai ce sună telefonul și un bun amic, cu care stabilisem o șuetă mai prelungită, căci avem de dezbătut chestiuni arzătoare la ordinea zilei, îmi spune: ”Ajung la tine, dar hai să facem ceva bun. Ce zici de niște clătite? Sunt acum în piată și cumpăr ouă, lapte și ce mai trebuie.”
Bine, bine, gând la gând cu bucurie.
Și am trecut la treabă cu entuziasm, în timp ce amicul meu atacase deja problema crizei mondiale și a grupului Bilderberg. Ei, așa parcă merge treaba mai repede.
Ca niște persoane moderne, informate - după cum ați  observat - am renunțat și la dulceața bunicii și am decis să le umplem cu un gem raw - din căpșune și miere. Deh, fără zahăr, să fim și noi în tendințe.
Și pe măsură ce ne adânceam tot mai mult în teoria conspirației, clătitele dispăreau din farfurie, fără să ne mai dăm seama. Criză teribilă, monșer!

Reteta de clătite

1 l lapte
5-6 ouă
circa 500 g de făină
puțină sare
2 linguri cu ulei
- se poate pune și un plic de zahar vanilat sau esență de rom sau vanilie.

Am amestecat cu mixerul, pînă când a ieșit aluatul potrivit de subțire.

Apoi, am pus tigaia pe foc unsă cu puțin ulei, cum scria la instrucțiuni, dar pe urmă nu am mai folosit ulei.

Tigaia se incinge bine, de aceea ulterior se va ține pe foc mic.
Că ies bune și nu se lipesc, nu mă miră, nici nu mă așteptam la altceva.
Ce am remarcat eu în plus: nefiind nevoie să mai pui ulei, tigaia nu fumegă și nu se face fum în bucătărie și nici prea multă căldură. Din acest motiv, chiar dacă era caniculă, nu mi-a fost greu să fac clătitele.

Gem raw de căpșune
L-am făcut la robot, amestecând căpșunele crude cu miere, după gust.

Se rulează clătitele și se ornează cu frișcă.