Ficat de curcan pane

Ficatul de curcan este este foarte potrivit pentru a fi gătit pane, fiind la fel de fraged și având același gust ca ficatul de pui, dar are și avantajul că este mult mai mare.
După ce spălăm ficatul, il vom curăța de vine și pielițe, îl tăiem bucăți potrivite, lobii fiind prea mari pentru a fi prăjiți întregi, și il uscăm.
Presărăm piper, dar nu punem sare, ca să nu se întărească. 

Ne pregătim să avem lîngă aragaz o farfurie întinsă cu făină de grâu și una cu 2 ouă bătute. De asemenea, punem și o tigaie la  încins, cu ulei de floarea soarelui.
Trecem ficatul prin făină, prin ou, iar prin făină și ou și apoi îi dăm drumul în uleiul înins. Îl prăjim pe ambele părți.

Când e gata, scoatem ficatul pe hârtie absorbantă, apoi îl presărm cu sare fină și praf de usturoi.

Este mai bun cald, dar merge și rece.

Salată cu varză și morcovi

Este salata mea preferată, foarte bună la orice grătar, friptură sau alte preparate - cartofi, ouă. 

Baza o constituie bineînțeles, varza, apoi morcovul și mărul.
La acestea mai adăugăm și alte elemente, după gust și în funcție de ce avem.
Ingredientele trebuie să fie de bună caliate, proaspete. Trecem prin răzătoare varza, mărul și morcovii, le amestecăm, le presărăm cu sare și le frecăm cu mâna, pentru a deveni moi. Le lăsăm deoparte vreo 10 minute.


Adăugăm ulterior oțet de mere, diluat cu apă, și ulei.
Eu am mai pus castraveți și piper. Amestecăm totul și o dăm la rece vreo 30 de minute, să se macereze un pic. 

 Se mai poate face cu roșii, ardei, rădăcinoase, mărar, alte verdețuri, chimen, susan, muștar, iaurt etc.
Salata de varză servită, de regulă, în restaurante, e oribilă, aproape că nu o poți mînca. Este la modă să aducă la masă varza atunci tăiată, scorțoasă, într-un vas mic în care nu o poți amesteca, iar clientul trebuie să presare sare și piper si să pună ulei, ceea ce e aproape imposibil. Și după ce face toate acestea, oricum nu o poate omogeniza ca să ajungă măcar sarea peste tot, iar varza rămâne foarte tare. Nu înțeleg....... Așa că ia cu furculița câte o fișie de varză crudă, ațoasă, tare - că nici nu o aleg ca lumea, mai fină - și ronțăie, dacă poți. Lângă un grătar, îți rămân toate în gât.

Mi-aduc aminte că am cerut o dată și garnitură de cartofi natur, pe care i-a adus fierți fără nici un piculeț de sare, ca să punem noi deasupra. Gustul era oribil, lîngă salata de care v-am spus. Cum se poate servi în halul ăsta la un restaurant cu pretenții? Doar nu cerusem de regim.  
Așa că mai bine mâncăm acasă.

Sarmale de primăvară cu ștevie

Sunt nelipsite primăvara.
Avem nevoie, se-nțelege, de ștevie, apoi facem umplutura de sarmale cu ce ne place. Eu am pus 1 kg carne de porc tocată, 2 cepe (ca să aibă gust de primăvară, vom pune și o legătură de ceapă verde), ulei, 100 g de orez, pastă de tomate, 1 ou, o lingură de făină, o legătură de mărar, o legătură de pătrunjel, sare, piper, boia de ardei. Se face umplutra, amestecând toate acestea. Cine vrea, va căli ceapa și orezul, eu le prefer crude, că e mai dietetic.

Foile de ștevie trebuie curățate de nervura groasă din mijloc, dar tăind-o în lungul ei, pentru a mai lăsa o parte subțire pe frunză, altfel se desprind de tot și va fi greu la rulat sarmalele.
 Se opăresc frunzele foarte puțin în apă cu sare și borș, doar 3 secunde. Altfel, veți păți ca mine: când am făcut prima dată sarmale cu ștevie, le-am opărit vreo câteva minute, cum făceam la varză și la vița de vie; s-au înmuiat complet și nu nici vorbă să mai pot face sarmale cu ele.
Se fierb molcolm, la foc mic, pentru că frunzele de ștevie sunt fragile. Se adaugă în apa în care fierb, mai spre final, un pic de borș proaspăt sau suc de roșii.
Merg bine cu mămăliguță și smântână.
Da, rețeta nu e de sezon, că suntem în plină vară. Se-nțelege că le-am făcut mai demult, iar acuma ..........stau și poftesc..............

La cafea (sau mic dejun) - bleu și galben

Da.....Și cum ”nu aveam ce face”, am desenat acest mic tablou Feng shui, zic eu. În colț scrie ”Sufletul pereche”.
Ca două păsărele, că tot era primăvară când am avut eu astfel de preocupări artistice.

Chiftele de porc cu morcovi

Sunt teribil de gustoase.

Se fac cu circa 1 kg de pulpă de porc, 2 morcovi rași, o ceapă mare, 2 cartofi rași prin răzătoarea mică și ștorși, 2 ouă, 3-4 căței mari de usturoi, pătrunjel și mărar, sare, piper, 2 linguri de făină de grîu. 

Carnea se trece de 2 ori prin mașină, împreună cu ceapa ușor călită, se amestecă cu legumele rase, cu ouăle, condimentele și făina. Se pun și 2 linguri cu apă (minerală). 

Din această compoziție pufoasă modelăm sfere, cu făină. 
Le prăjim într-o tigaie nu prea largă, adică cu diametrul mai mic, pentru ca uleiul să ajungă la nivelul chiftelelor.  Fiind groase, nu se coc prea repede, dar dacă punem ulei mai mult, acesta le cuprinde din toate părțile și ies foarte bune. Uleiul trebuie bine încins, dar după ce punem chiftelele, lăsăm la foc mai mare cîteva minute, apoi le dăm la foc potrivit. Le rumenim ușor pe ambele părți.

Le scoatem pe șervețele de hîrtie. 
Morcovul le dă un ușor iz dulceag. 
Făcute în acest mod, chiftelele sunt mai gustoase și mai aspectuoase decît pârjoalele plate, deși recunosc că și după acelea mă dau în vînt. Am și eu slăbiciunile mele.

Prăjitură cu mere (cu foi)

Este, cred, cea mai veche rețetă de prăjitură pe care o știu. Și din când în când, simt nevoia s-o fac, parcă îmi lipsește.

Este acrișoară și molcuță și place mult copiilor.

Foile se fac cu:

3 ouă bătute cu 12 linguri de zahăr, apoi se adaugă treptat lapte (12 linguri) și ulei (12 linguri). Mai punem sare, o linguriță de amoniac, puțin oțet și făină cât cuprinde.

Se fac foile, dar.............
Din greșeală, am descoperit un secret:

fiind târziu, am lăsat aluatul până adoua zi. Am pus un pic mai puțină făină în aluat (mă gândeam să nu se întărească), l-am presărat cu făină, l-am pus într-un vas acoperit și l-am lăsat în cămară. A doua zi , foile s-au lucrat mai ușor ca de obicei. S-a întins aluatul ușor, foile au ieșit mai drepte, mai frumoase și mai pufoase. 

Impărțim aluatul în 3 sau în 4, depinde cât de mare este tava. Punem foile pe hîrtie de copt (așa le manevrăm foarte ușor)  și le coacenm în cuptorul încins, pînă devin ușor gălbui spre bej. Să nu fie arse.
Umplutura:

 trecem prin răzătoare mere curățate de coajă - cam 1,5 - 2 kg. Sunt de preferat mere dulci-acrișoare, nu fade. Le amestecăm cu zahăr, după gust, depinde cât de acre sunt merele. Totuși, nu puneți prea mult zahăr, căci și foile conțin zahăr. Punem merele într-un ceaun, adăugăm puțin unt sau ulei și le călim pînă se fac aproape ca o marmeladă, învârtind des în oală.
În mere mai punem esență de rom și puțină scorțișoară.
După ce am copt foile, le umplem cu merele călite. Deasupra punem o tavă sau un tocător și o oală mai grea. Prăjitura iese mai bună cu umplutură mai multă, să fie groasă de un deget (mic). 
Eu am avut de această dată un pic mai puține mere, dar nu le-am pus în strat mai subțire. Am pus cât trebuia și, într-un colț unde nu mi-a ajuns, am completat cu gem de caise. 
Se taie a doua zi.și se pudrează. 
Sunt mai bune reci, de la frigider. 

Ciudățenii culinare

Nu știu dacă ați vrea să gătiți așa ceva, deși nu e rău:

Labe de gaină - sau mai bine zis, gheare:

http://julesfood.blogspot.com/2009/11/spicy-chicken-feet-in-broth-of-liquid.html

Și desert:

prăjitură cu ciocolată și kaiser

http://julesfood.blogspot.com/2009/10/choc-cayenne-bacon-peanut-butter.html

Iar găină albastră, chiar că n-am văzut: 

http://julesfood.blogspot.com/2010/09/silky-chicken-or-black-chicken.html

Rețete faine din vecini

Mai trag cu ochiul pe net, dar nu menționez aici ceva grozav, nemaivăzut, ci numai ce mi-a plăcut, desigur, și am de gând să fac și eu:

Sărătele

Ingrediente: 1 cana ulei de malsine obisnuit, 1 cana de vin alb, 5 cani de faina, un praf de copt, 1 lingura de sare( nu plina). Aluatul sa stea la frigider 30 minute, dupa care se taie in forme dorite si se unge cu galbenus si la cuptor 220 c. - de pe Suromania

Tort nes - de la Betty și

Ciuperci cu brânză şi smântână” 
Tort de grapefruit - de la Gourmandino

Prăjitura blanc - Dulciuri fel de fel

Tort de mere -cu piure de mere - de la Mihaela

Cornulete cu rahat - unt și iaurt - tot de la Mihaela, ca și

Pateuri cu ceapă verde și brânză

Șprot marinat

De câte ori văd la magazin șprot ceva mai mărișor, am tendința de a cumpăra. Îmi place că acest pește, prăjit sau conservat, se mănâncă cu tot cu oase, adică mai ușor. Dar când îmi amintesc ce răbdare de chinez îți trebuie ca să-l cureți, îmi mai domolesc elanul. De fapt, nu-i chiar așa de greu, dar trebuie să aloci ceva timp acestei trebușoare. Iar dacă e târziu sau te grăbești, e mai bine să renunți la șprot.
Așa că, înarmată cu răbdarea specifică rasei galbene, am cumpărat 2 pungi de șprot și l-am curățat cu brio! Adică am îndepărtat capul și intestinele de la fiecare peștișor, apoi l-am spălat foarte bine. Buuun...Ce-a fost mai greu a trecut.
 I-am lăsat să se scurgă bine, apoi i-am presărat cu sare.
Ia uite ce frumos stau în borcane.
Deasupra am turnat o marinată făcută din o parte oțet (din vin) la 2 părți apă, cu sare (o pui în funcție de cantități, ai grijă să nu iasă prea sărat), cu condimente - boabe de piper, enibahar, boabe de muștar, am pus și niște vegeta de casă - și toate se dau în clocot. După ce s-a mai răcorit, se toarnă peste peștele din borcane și apoi punem capacele.
Apoi sterilizăm borcanele, fierbîndu-le în apă, circa 30 de minute. Se păstrează, mai mult timp, la loc rece.


După vreo 4 zile, am probat prima salată. Simplă, cu ceapă și ulei. Delicioasă... Peștele nu are acel gust puternic de oțet cum îl are cel din comerț.
După o săptămână, este mai bun. Oasele s-au marinat complet.

Cotlete de porc marinate

Am cumpărat cotlete porționate, cu os, pentru că voiam să fac friptură la cuptor. 
Le-am aplatizat puțin cu cuțitul, cum s-ar zice, și pe lat, și pe cant.
Apoi le-am pus la marinat într-un amestec de sos soya, ulei, un strop de miere, piper, praf de usturoi, praf de cimbru. Le-am dat la rece circa o oră.
Cînd le-am pus în tavă, le-am presărat și cu sare.

La dăm la cuptor, acoperite, ca să se pătrundă, în suc propriu. Spre final, le lăsăm descoperite și după caz, mai adaugăm cîte un pic de apă sau vin alb.
Avem grijă să fie foarte bine pătrunse și ușor rumenite. 
 
Le servim, în principal, cu salate. Se înfulecă repede și uite-așa, iar am uitat de poza de final.

Rămâne pe data viitoare.