Friptura frageda din carne de vita - la cuptor / Roast beef

Cum facem o friptura buna din carne mai batrana?

Am avut o carne de vita nu foarte frageda. Ce sa fac cu ea, ca asteptam musafiri?

La cuptor merge,  dar numai cu sos, ca altfel se usuca si se face si mai tare.

Mai intai, am marinat-o ( astfel se fragezeste foarte mult). Am taiat carnea felii cat mai subtiri, de-a latul fibrei musculare.

Ca s-o subtiez, nu am batut-o cu ciocanul de snitele; am pus carnea pe tocator si am batut-o cu lama cutitului, in lung si in lat, pe ambele parti.

Am presarat pe fiecare felie piper si le-am uns cu ulei - dar sarea se va pune mai tarziu, caci altfel scoate tot sucul din carne. 

Intr-un castron am facut marinata din o ceapa taiata bucati, 2 catei de usturoi taiati felii, cateva boabe de coriandru pisat, cateva frunze de busuioc, o jumatate de lingurita de miere dizolvata intr-un pahar de vin alb, o crenguta de cimbru.

In acest amestec am pus feliile de carne, le-am amestecat in sos si am acoperit castronul cu folie, apoi l-am dat la frigider. Este bine sa stea macar vreo 2-3 ore. 

Nota: Daca nu avem vin, folosim o cana de apa in care am adaugat o ligurita de miere si 2 linguri de otet.

Dupa cateva ore, scoatem carnea din castron, o stergem cu un prosop de hartie.

Intr-o tigaie incapatoare ( sa nu fim nevoiti sa punem feliile de carne suprapuse) turnam ulei, lasam sa se incinga si sotam rapid la foc mare feliile de carne, intai pe o parte si apoi pe alta - dar numai atat cat sa se coaguleze suprafata carnii ( adica sa devina alba); prin acest procedeu, sucurile raman in carne.

Turnam tot continutul tigaii - carnea si zeama - intr-o tava care merge la cuptor. Am turnat si din zeama de la marinata. Asa cum am citit undeva, am pus in tava si o furculita de inox - din acelea mai grele ( cica asa se face carnea mai bine), ca mi-era teama ca va iesi prea tare. 

Acoperim cu folie si dam in cuptorul incins, la foc mai mult spre mic, sa fiarba inabusit. 

Pe aragaz, la indemana, pregatim un ibric cu apa calda, pentru a adauga cate putina, in tava.

Dupa circa o ora, controlam friptura. O scoatem, o saram, o intoarcem, adaugam apa calda - cam o ceasca, si ce mai dorim, pentru a se forma sosul - dar nu prea multe legume. Eu am pus o rosie mica pasata ( am vrut sa nu fie friptura in suc de rosii, ca de- asta tot fac, ci in suc propriu) si o  jumatate de gogosar taiat foarte marunt.

 Din acest moment, friptura va mai sta la cuptor, tot sub folie, inca o ora. Dupa acest interval indepartam folia si lasam cat mai e nevoie sa scada sosul.

 Dupa aceste 2 ore, furculita intra foarte usor in carne, mai-mai sa se sfarame.

Se vedea ca e foarte-foarte frageda; in caz contrar, mai lasati-o  pe foc. 

Surpriza: cand am mancat-o, a fost mai frageda decat multe fripturi de pui ( facute pe fugal)  iar gustul - absolut minunat. Se topea in gura.....

Pasta de gogosari

La 1 kg de gogosari curățați se adaugă 1 lingurita de sare.
Mod de preparare:
- gogosarii se mărunțesc la robot - sau prin mașina de tocat se adauga sarea, și apoi se pun la fiert la foc domol, pana obtinem  consistenta dorita
-  se toarna in borcan cu capac și se sterilizează.

Metoda mai simplă:
 - ca la bulion, punem pasta fierbinte în borcane sterilizate și apoi le infiletăm, le acoperim cu pături și le lăsăm până a doua zi.
Se pot pune și capia.

Pastă de gogșari, fără pielită

Dacă gogoșarii au pielea mai groasă și ne dorim un sos  mai fin, procedăm astfel:
tăiem gogoșarii în sferturi, îi punem într-o cratiță mare, în care am încins 2-3 linguri de ulei, punem totul pe foc, acoperit. de la aburi; gogoșarii se vor înmuia și pielea va putea fi inlăturată, în mare parte.
Apoi procedăm ca mai sus.

Ardei umpluti pe varza

O combinație..............

Gogosari in otet

Ingrediente:
5 kg gogosari proaspeti,
0,5 litru de otet de 9 grade,
1,5  litri de apa,
2 aspirine,
250 g de zahar,
2 foi de dafin,
câteva frunze de telina,
boabe piper,
fâșii de hrean,
20 grame sare la 1 litru lichid.
2 căței de usturoi
2 morcovi
boabe mustar
Gogosarii se spala, se scot cotoarele si semintele, se taie sferturi sau mai mici.

Se pun la fiert otetul, apa, zaharul, mirodeniile (fără hrean), morcovii rondele, sarea, aspirinele zdrobite bine. Cind clocoteste, se pun gogosarii și se fierb in clocot 1-2 minute.  Se scot imediat cu spumiera si se repartizează in borcane; se toarna din lichidul in care au fiert,cit sa-i cuprinda, se pun fâșiile de hrean, așezate in cruce.
Borcanele se elagă cu celofan dublu sau se închid cu capace ermetice și se păstrează în cămară.

Cele mai fragede snitele de pui / Chicken Schnitzel

Se topesc in gura...
Toata lumea stie sa faca snitele de pui si sunt destul de multe variante, pornind de la retetele traditionale austriace sau frantuzesti, la cele asiatice, cu fel de fel de arome. Toate sunt foarte bune, eu apreciez mult condimentele exotice si incercarea de a gati si mai ... altfel.
Insa cu pieptul de pui poate fi si o problema : este uneori atos, fad, cam tare. Si chiar daca snitelele traditionale ies foarte bune, niciodata nu vor fi ata de delicioase ca snitelele facute din carne macerata. Incomparabil!
Deci, asta e secretul: snitelele facute din carne marinata se fac mai repede, nu se ard din cauza ca ar trebui tinute pe foc prea mult ca se patrunda carnea si nici nu se intaresc pana a doua zi.
Fiecare face baitul asa cum ii place. Eu am am avut un piept de pui mic, cat pentru doua portii. Marinata am facut-o dintr-o cescuta cu vin alb in care am dizolvat un sfert de lingurita de miere; am turnat-o peste carnea taiata fasii si batuta usor cu dosul cutitului. Am mai pus o jumatate de cescuta cu ulei, felii de usturoi (da o aroma foarte placuta), frunze de busuioc, coriandru zdrobit (putin) si piper pisat. Se mai poate pune ceapa, cimbru sau alte arome. Sare nu se pune acum, caci scoate sucul din carne. Ideea e ca in acest fel carnea se va hidratata si se va fragezi in aceasta zeama aromata. Dam carnea la frigider, pentru cel putin 30 de minute, intr-un vas acoperit.

*** Daca nu avem vin atunci cand vrem sa facem o marinata sau un sos il putem inlocui; in loc de o cescuta cu vin vom folosi o cescuta cu apa in care am amestecat-o lingura de otet din vin si o lingurita de miere de albine (este foarte bun si pentru fripturi la cuptor sau la tigaie, pentru peste).

In continuare, preparam pane-ul asa cum dorim: eu l-am facut din ou amestecat cu o lingura de apa si faina. Scoatem fasiile din pui din nmarinat, le intindem pe un tocator si le presaram cu sare si piper; le trecem prin faina, prin oua, si le prajim in uleiul incins; dupa ce au "inflorit " pe o parte, le intoarcem imediat pe cealalta parte, ca sa fie frumoase; daca le lasam mai intai sa se prajeasca numai pe o parte, se va scurge oul de pe partea de deasupra a snitelului; le prajim la foc mediu spre mic, pe o parte si pe alta: sunt gata cand furculita intra usor in ele. Le scoatem pe servete de hartie si le servim ca aperitiv...........

.............sau cum am facut eu, cu piure de cartofi. Sunt delicioase, dar nu trebuie sa ne gandim deloc la calorii. Lasam pe altadata astfel de ganduri.

Zacusca de peste pentru iarna

Se poate face cu orice fel de peste; de regula, cu peste proaspat. Eu am preferat, de aceasta data, pestele oceanic, pe ideea ca are mai mult iod si omega3.Asa ca am ales macroul congelat. Eram curioasa sa vad ce-mi iese, daca nu cumva va fi prea pregnant gustul de peste, dar in final am fost foarte multumita. A iesit o zacusca EXTRA!

Am folosit:
3 kg de peste
3 kg de ceapa
3 kg de gogosari
0,7 l ulei
circa 1 l de suc de rosii
o cana cu otet
usturoi, piper, sare, coriandru

Mai intai, vom prepara pestele, caci dureaza mai mult. Il spalam, il taiem bucati, il punem intr-o cratita si deasupra turnam o cana de otet, 2-3 cani de apa - sa fie pestele cuprins in lichid, putina sare si o cescuta de ulei. Il dam in cuptor, sa fiarba inabusit, la foc mic, vreo 4-5 ore. In acest fel oasele se vor macera.
Din dorinta de a prepara totul cat mai repede, dar si pentru a obtine o zacusca mai dietetica, am renuntat la ardeii sau gogosarii copti si nu calesc ceapa niciodata. De fapt, eu nu prepar acea zacusca scazuta si uleioasa, pentru ca este cam indigesta pentru stomac, fiere si ficat, si nici nu-mi place. Depinde de gustul fiecaruia.
Am adaptat retetele si am facut variante "light" pentru orice fel de zacusca.

Asadar, cum se prepara:
- ceapa - o curat, o tai in jumatatati si o las intr-un castron cu apa rece vreo 30 de minute.Incing uleiul intr-un ceaun mare, adaug toata ceapa si o acopar cu un capac; o las pana se inmoaie, nu foarte mult, apoi o scot cu spumiera si o las sa se raceasca. Ceapa nu se va rumeni deloc, datorita aburilor formati sub capac, dar nu va fi nici fiarta.
- gogosarii - ii curat si ii tai in sferturi (sau in bucati mai mici, daca sunt mari), ii pun pe toti in uleiul in care am inabusit mai inainte ceapa, ii acopar si ii las sa se caleasca foarte usor. Ii scurg si ii las sa se raceasca.

Etapa a II-a:
Trecem prin masina de tocat (sau robot) ceapa, gogosarii, pestele.
Le punem pe toate in cratita, impreuna cu felii de usturoi, suc de rosii (adaugat dupa gust si consistenta) si alte condimente; lasam sa fiarba impreuna atat cat ne place.
In continuare, punem zacusca in borcane si o sterilizam, asa cum am aratat la "Sterilizarea conservelor".
Se face foarte repede, comparativ cu zacusca traditionala, iar gustul legumelor este mai puternic.

O zi deosebita!

Cand a trecut timpul?
Malina a implinit ieri 18 ani!
O varsta frumoasa si un nou inceput de drum, intr-o viata care va fi MINUN3px;">
Malina Francesca este nepotica mea: aici suntem impreuna, iarna trecuta:

Doamna Elena Nita Ibrian nu mai este printre noi

" Mie nu mi-e frica de moarte, pentru ca ma simt implinita cu tot ceea ce am facut. Sicriul cumparat acum saizeci de ani e inca in pod. Ma asteapta. Stiu ca nu acela este sfarsitul. Stiu ca viata asta nu se rupe odata cu moartea. Ceva trece si dincolo. Si cred ca daca voi ajunge acolo, tot cu plantele am sa ma ocup, ca si pe acolo trebuie sa fie flori si ierburi." - spunea anul trecut cunoscuta autoare de carti dedicate sanatatii, intr-un interviu acordat revistei "Formula AS".
Elena Nitã Ibrian, pornind de la propria sa experienta, a ajuns sa fie cea mai apreciatã promotoare a alimentatiei fara foc, a hranei vii. Retetele ei de vindecare sunt cuprinse în peste 50 de cãrti, prin care mii de oameni si-au gãsit tãmãduirea.
 
O vindecare miraculoasa; De unde a pornit pasiunea pentru plante:
În anii 1945-1946, Elena Nitã Ibrian s-a îmbolnãvit de cancer la gât si plamani si s-a vindecat cu sucuri de legume si fructe. De la un roman care locuia in Canada, prieten cu sotul ei, a aflat ca acolo se tratau bolile cu sucuri de fructe si de legume. La noi nu se stia, pe vremea aceea, de o astfel de terapie. I s-a dat suc de morcovi cu pipeta, caci nu putea inghiti, apoi cu lingurita; dupa o luna si jumatate - timp in care a consumat numai suc de morcov combinat cu alte sucuri de legume si fructe - a reusit sa coboare singura din pat. Dupa ce s-a facut bine, a continuat sa studieze plantele, sa creeze peste zece mii de retete de hranã vie.
Si astfel a trait 89 de ani foarte bogati si activi, in care a ajutat foarte multa lume aflata in suferinta.

Sfaturi pentru sanatatea noastra:
- sa includem in alimentatie cat mai multe alimente vii si curate;
- sa evitam ce este fals in alimentatie, sa preferam piata si nu marile magazine.
Meniul pe o zi:
" Pun in fata mea cinci, sase borcane mai mari cu capac, si in fiecare torn, pana la jumatate, zeama de varza acra, moare. Intr-un borcan, peste moare, pun morcov ras, in altul pastarnac, in altul ceapa, si tot asa in fiecare borcan, rad cate o leguma cumparata de la tarani: varza, patrunjel, dovlecel, ardei, praz. Acopar umplutura borcanelor cu frunze de vita, care-i la fel de buna pentru sanatate, pun capacele si las legumele sa se mureze. Cand vreau sa mananc ciorba, combin zeama si legume din fiecare borcan, mai adaug un pic de ulei stors la rece, putina smantana, un pic de suc de rosii, praf din seminte de ardei si gogosari, si asta-i mancarea mea. Naturala, cruda, plina de enzime, vitamine si minerale. (...) In ghivece am pus urzici. Tot la doua saptamani le tund si asa am urzicute crude mereu ... imi prepar faina din seminte de ardei sau gogosari, pasta de catina sau de macese, germenii de grau, siropurile, tincturile, maceratele, dar retetele le-am publicat toate in carti, pentru ca si altii sa invete sa le faca. Incep ziua cu fructe de-ale noastre, mere, pere, nu portocale sau altele aduse de departe. Apoi supa de care v-am spus. Si seara, branza de vaci, salate de legume. Folosesc lingura de lemn, pentru ca metalul este daunator, si-mi prepar hrana cu dichis si atentie, ca si cum ar fi pregatita pentru cine stie ce oaspete de vaza." (Formula AS)

Carti publicate:
Hrana vie vindeca diabetul
Hrana vie si leacuri naturale pentru o sanatate deplina
Bucãtãria fãrã foc - 238 de retete de hranã vie
Vindecarea bolilor prin tratamente naturale - 900 de retete si remedii naturale
Tinerete fãrã bãtrânete cu hranã naturalã
Frumusete si sãnãtate prin hranã vie
Tratamente naturale cu argilã, urinã si hranã vie
Hranã vie si leacuri naturale pentru o sãnãtate deplinã
Fructele din flora spontanã în hrana vie
Hrana vie în prevenirea si vindecarea cancerului
Pentru sãnãtatea dumneavoastrã ............... si multe altele.

Ii multumim doamnei Ibrian pentru tot ce a facut pentru noi, pentru cartile valoroase pe care le ni le-a lasat si pentru colaborarea cu revista noastra, "VIATA", pentru care a avut numai vorbe bune si articole interesante. Nu o vom uita si o pretuim in continuare. (articol preluat din revista "Viata").

Un film de vazut (neaparat) - Giuvaierul palatului

* Recomandat celor pasionati de bucatarie, de medicina naturala, de civlizatii indepartate.

Iata ca am ajuns si eu sa urmaresc un serial  (pana acum, nu m-a atras niciunul).Dar acesta _ Giuvaierul palatului - ma fascineaza. E ca si cum ai citi o poveste frumoasa. Insa ceea ce m-a atras mai mult a fost alt aspect: felul in care se gateste - si nu-i treaba usoara sau superficiala "sa stai la cratita"' , leacurile diverse cu plante, condimente, ceaiuri, prisnite, acupunctura etc. si apropierea de cultura asiatica.Oricine vede filmul va afla ca gatitul e o stiinta si nu-i va mai ironiza pe cei care au (si) aceasta ocupatie. Nu in ultimul rand, filmul este o lectie de viata din care, inca o data, vezi cat de importanta este rabdarea, ambitia, bunul simt.
Filmul este coreean ; nu prea stiam prea multe despre aceasta tara, decat teoretic; acum simpatizez cu adevarat acest popor. 

Se poate vedea in timpul saptamanii pe TVR 1,  la orele 17

sau

online cu subtitrare in engleza:
ep. 1-25     http://www.tudou.com/playlist/id/308871/
26-50       http://www.tudou.com/playlist/id/314045/
 51-70-     http://www.tudou.com/playlist/id/313909/

Ciuperci conservate cu sare / Mushrooms, canned with salt

Curatam ciupercile indepartand partea din tulpina care a stat in pamant si tulpinile care sunt mai tari. La ghebe, hribi, ciuperci champinon (ciuperca de camp), nicoreti, rascovi - nu trebuie indepartata pielita de deasupra palariei. Aceasta pieltia se indeparteaza de regula la painisoare.

Spalam ciupercile si le lasam sa stea vreo 30 de minute in apa cu sare; le clatim din nou, le strecuram de apa si le oparim 5 - 10 minute (depinde cat de mari sunt ciupercile)in apa clocotita, le scoatem cu spumiera sau intr-o strecuratoare si le cufundam intr-un lighean cu apa rece. Dupa ce s-au racit le scurgem de apa si le amestecam cu sare grunjoasa in proportie de :
30 g sare la 1 kg ciuperci
sau
300 g sare la 10 kg ciuperci
Se pun in borcane mai mari si deasupra completam cu sare; dupa 2 zile continutul se mai aseaza si scade, deci se mai pot pune alte ciuperci oparite . Lasam sa fie in borcan un strat de lichid (deasupra ciupercilor) nu mai mare de 2-3 cm; ce este in plus se inlatura.
La consum, aceste ciuperci trebuie desarate.