Otrava din farfurie ucide lent, dar sigur/CAMPAIGN FOR A NATURAL FOOD (THIS MATERIAL MAY BE Series ANY OTHER SITE OR BLOG)

Am preluat materialul de blogul revistei VIATA.
CAMPANIA PENTRU O ALIMENTATIE NATURALA (ACEST MATERIAL POATE FI PRELUAT DE ORICE ALT BLOG SAU SITE).

" Dupã ani si ani în care alimentele industrializate au fost considerate sigure pentru sãnãtatea omului, crudul adevãr a început sã fie cunoscut: în ultimele decenii, oamenii s-au intoxicat cu fel de fel de substante chimice, fãrã sã stie acest lucru. Nu neapãrat pentru cã ar fi fost un secret... Pur si simplu, nu s-au cunoscut în întregime efectele negative ale unor aditivi alimentari (binecunoscutii acizi, coloranti, intensificatori de arome, conservanti sau E223, E100 si altele). Adevãrul încercãm sã-l aflãm si noi, din dorinta de a vã avertiza, dragi cititori, asupra produselor care vã pot pune în pericol sãnãtatea. Fiindcã dispunem de materiale ample si complexe, vi le vom prezenta în mai multe numere ale revistei, bazându-ne pe informatii emise de foruri competente, nationale si internationale, si pe legislatia în domeniu. Acum am pornit de la comunicãrile retelei ISEKI a universitãtilor europene de stiinte alimentare, cele mai multe cercetãri apartinând Universitãtii Wageningen din Olanda - Departamentul de Inginerie si Securitate Alimentarã.
Statisticile medicale aratã cã, în ultimii ani, numãrul bolilor canceroase a înregistrat o crestere îngrijorãtoare. Starea de sãnãtate a românilor, influentatã, în mare parte, de calitatea alimentatiei, suferã si de pe urma altor rele: lipsa banilor si lipsa informatiei. Tot conform datelor statistice, persoanele cu un nivel de trai ceva mai ridicat preferã alimentele “bune si scumpe”, din supermarket-uri. “Ca în Occident!” Adicã hranã cât mai prelucratã, mai tratatã, mai departe de natural, deseori periculoasã. Nu stiu cum se face cã ne-am însusit mai multe rele din modelul de viatã occidental la care am tânjit atât. Dacã am fi atenti, am realiza cã ei îsi recunosc greselile si cautã sã le îndrepte. Un exemplu este goana dupã alimente bio, întoarcerea la naturã, dupã atâtia ani de derivã. Tot mai multi oameni de stiintã atrag atentia asupra efectelor produse de alimentele care contin substante necompatibile cu organismele vii. Desigur cã la acest dezastru au contribuit si interesele financiare ale multor producãtori. Ei propun un tip de alimentatie bazat pe produse conservate si prelucrate, care este foarte comod si de aceea îsi face noi si noi adepti: “ Ce pericol sã fie, doar mã simt foarte bine.” Se poate, cãci efectele nocive grave nu apar totdeauna imediat, nici dupã o lunã sau un an, ci dupã perioade mari de timp. În privinta asa numitelor E-uri, a alimentatiei tot mai chimizate, ne aflãm în fata celui mai serios semnal de alarmã al comunitãtii medicale internationale. Din pãcate, acesti aditivi sintetici sunt nelipsiti din majoritatea produselor de larg consum, începând de la pâinea cea de toate zilele, continuând cu fãina, produsele de patiserie, dulciurile, conservele, si terminând dezastruos cu preparatele din carne. Se pun chiar si in sare! Spre norocul nostru, acum se stie care aditivi sunt otrãvitori, care sunt acceptabili si care inofensivi (pânã la proba contrarie).

Un om consumã cam 100 de E-uri într-o singurã lunã!
Alimentatia chimizatã, tentantã si comodã, care a invadat occidentul si ne-a fascinat si pe noi, pare a fi un dezastru. Cât îi invidiam pe occidentalii care cumpãrã totul de-a gata si nu mai pierd timpul cu gãtitul! “Nu trebuie nici mãcar sã cureti cartofii, cãci îi cumperi congelati si tãiati pai!” Ce-i drept, produsele congelate nu sunt periculoase, dar sunt hranã seacã, lipsitã de vitamine.
Necazul e cã, fãrã sã ne dãm seama, gustând una si alta, ajungem sã ne intoxicãm. Se considerã cã o persoanã consumã peste o sutã de E-uri în decurs de o lunã.
Dar ce sunt E-urile? Sunt acele substante chimice adãugate în alimente care coloreazã, conservã, aromatizeazã, stabilizeazã aromele, afâneazã produsele, le conferã volum si consistentã. Pentru a le evita sau a consuma cât mai putine, trebuie sã citim cu atentie etichetele produselor pe care le cumpãrãm. Mai trebuie sã le cunoastem, sã stim care sunt periculoase.
Conform Ordinului Ministerului Sãnãtãtii nr. 975/1999, "aditivii alimentari sunt substante care se folosesc la prepararea unor produse alimentare, în scopul ameliorãrii calitãtii acestora sau pentru a permite aplicarea unor tehnologii avansate de prelucrare". Iar în Codex Alimentarius FAO-WHO sunt definiti ca "orice substantã care nu este consumatã ca aliment în sine si nu este folositã ca ingredient constituent al unui aliment, care are sau nu valoare nutritivã si care se adaugã intentionat, cu un scop tehnologic (incluzând modificãri organoleptice) în timpul producerii, procesãrii, preparãrii, tratãrii, împachetãrii, ambalãrii, transportului si stocãrii unui aliment, devenind un component sau afectând într-un fel caracteristicile alimentelor la care se adaugã." Pe piatã existã peste 3.000 de E-uri. La noi, Ministerul Sãnãtãtii admite 200 de aditivi alimentari, clasificati pe grupe, fiecare având un cod compus din litera "E" urmatã de un numãr alcãtuit din 3 sau 4 cifre.

Tipuri de aditivi alimentari 
O parte din E-uri se extrag din vegetale si sunt considerate mai putin periculoase. Altele, nu sunt de origine naturalã si sunt toxice. Între acestea se aflã E153, E161(g), E474, E25.2, E475, E270, E476, E322, E477, E325, E478, E326, E479(b), E327, E481, E422, E482, E430, E483, E431, E491, E432, E492, E433, E493, E434, E494, E435, E495, E436, E570, E470(a), E572, E470(b), E585, E471, E631, E472(a), E635, E472(b), E640, E472(c), E920, E472(d), E472(e), E472(f).
Ne putem feri de toate relele daca citim etichetele produselor pe care le cumparam. Acestea pot constitui un avertisment daca, pe langa E-uri, indica urmatoarele (redam si denumirile in limba engleza, caci nu toate etichetele sunt traduse):

aciz -acids
agenti anti-spumanti - anti-foaming agents
agenti contra aglomerarii/solidificarii - anti-caking agents
agenti de inalbire - bleaching agents
agenti de gelifiere - gelling agents
agenti de glazurare - glazing agents
agenti de spumare - foaming agents
agenti de volum - bluming agents
agenti de stabilizare - firming agents
amelioratori pentru faina - flour improvers
antioxidanti - antioxidants
emulsificatori - emulsifiants
gaze de impachetare - packaging gases
coloranti - colours
solventi - carrier and carrier solvents
conservanti - preservatives
saruri de topire - emulsifiing salts
soluti tampon - buffers
sustante propulsoare - propellants
intesificatori de arome - flavour enhancers
amidon modificat - modified starch
arome - flavours
reglatori ai aciditatiii - acidity regulators
Daca pe un produs pretins eco, bio sau natural apare un astfel de ingredient, inseamna ca e un fals.

Etichete inselatoare
Cum era de asteptat, orientarea consumatorilor spre produsele naturale i-a pus pe ganduri pe producatorii de alimente conservate. Au gasit insa o solutie ingenioasa: daca vrem natural, ne ofera "natural" (ghilimelele sunt edificatoare). Astfel, pe o mare parte din produse au inscris cuvantul "natural", "campion la naturii", "produs vitaminizant", "elixir al sanatatii", " arome identic naturale" si altele. Insa totul nu e decat reclama. Recent, am cumparat mustar "fara conservanti"(scria mare pe eticheta), dar am constatat ca de fapt contine mai multe tipuri de E-uri. Cu toate acestea, eticheta nu mintea. Intr-adevar, produsul nu continea conservanti, dar continea coloranti si alte E-uri (din cele eenumerat einainte). Deci, atentie!
Alta pacaleala:
aromele sintetice care imita perfect aromele naturale au fost denumite "arome identic naturale" , desi sunt 100% sintetice. Aceasta denumire induce in eroare multi cumparatori. Este cazul sucurilor; multa lume se considera in siguranta daca va consuma sucuri fara acid (care sunt si mai scumpe, dar pretul nu este o garantie a calitatii), le considera ca si naturale, desi sunt atat de concentrate in coloranti si arome sintetice.
Sucurile de fructe si bauturile racoritoare sunt, in mare parte, un amestec de sustante chimice, cu mici urme de fructe. Dar eticheta linisteste temerile consumatorilor. E un paradox, ca multe altele: producatorii nu mint, dar consumatorii sunt totusi inselati.

Ce produse toxice consumam
Nu numai E-urile sunt pe lista neagra a toxinelor, dar fiind mai numeroase, ne vom referi la acestea. Cu ceva timp in urma, etichetele unor produse indicau urmatoarele: sucurile contineau benzoat de sodiu (conservant cu actiune cancerigena), produsele tip vegeta contineau glutamati (conservanti alimentari foarte toxici), iar mezelurile nitriti (produc cancer la ficat). Pentru ca intre timp cumparatorii au devenit mai vigilenti, aceste substante au fost botezate cu cate un indicator format din litere si cifre, care nu putea spune prea multe consumatorilor. Astfel, sucurile contin E211, condimentele sintetice contin - E621 si E622, mezelurile - E250.
Acum, parca se intampla exact invers. La noi, in Romania, s-a vorbit mult de E-uri si unele persoane, daca nu vad indicate aceste E-uri pe eticheta, considera ca au gasit un produs relativ bun. De aceea, la eticheta atasata unui salam scrie foarte clar continutul in nitriti.
Alte E-uri sau coloranti au denumiri foarte inspirate: E110 se numeste "sunseet yellow", adica galben apus de soare.
Cu atatea culori si arome, se poate prepara orice fel de suc, asemanator la gust si culoare cu acela natural.

Ne otravim cu buna stiinta 
Cancer, afectiuni vasculare, alergii, obezitate.... Din pacate, lista afectiunilor provocate de inlocuirea hranei naturale cu cea nesanatoasa este mai cuprinzatoare. Cei mai periculosi aditivi sunt cei care provoaca cancer, si anume:
E131 E142 E211 E213
E214 E215 E216 E217 E218 E239 E330
Urmeaza apoi cei care afecteaza vasele de sange: E250 E251 E252 si cei care produc boli de piele: E230 E231 E232 E233.
Altii ataca sistemul nervos - E311 si E312 sau produc afectiuni digestive -
E338 E339 E340 E341 E363 E465 E466 E450 E461 E407.

Cei mai periculosi aditivi alimentari
E123, interzis in SUA si in fostele state sovietice, este considerat cel mai cancerigen aditiv. Este folosit la prepararea unor dulciuri : bomboane, jeleuri, acadele dar si la branza topita, creme de branza.
Mai trebuie sa ne ferim in mod special de E110 - care intra in componenta dulciurilor si a prafurilor de budinca, de E330 - care produce afectiuni ale cavitatii bucale, chiar si tumori, avand actiune cancerigena puternica - se gaseste in aproape toate sucurile din comert.
Tot in dulciuri (mai ales budinci si prafuri pentru prajituri) se poate gasi si E102, alt colorant cu efect cancerigen.
Va imaginati ce se intampla in organismul nostru si mai ales al copiilor, carora li se dau cu atata usurinta sucuri si dulciuri.
Nu pot sa nu ma intreb cat de sanatosi vor fi unii copii crescuti aproape exclusiv ( multi refuza alte alimente) cu astfel de otravuri?
(Diana Boghian, revista "Viata nr.1- serie noua", 2005)

Salau prajit cu sos de usturoi/Fish with garlic sauce

Şalăul este un peşte răpitor de apă dulce sau usor sărată; prefera apele curgatoare domoale, lacurile, apele din porturi, dar adânci. Lungimea sa este intre 40 cm - 1,30 m si poate atinge o greutate de până la 19 kg.

In general, ceea ce gasim noi in piata sunt doar pestii mai mici. La fel ca si n cazul tonului... Din pacate, la noi in tara nu ajung produse de calitate, gasim tot ce e de calitatea a treia si la preturi mult mai mari decat in alte tari.

Din oferta pietei noastre, dintre pesti prefer pastravul si salaul. Imi mai place si merluciu, dar daca e mai marisor.
Salaul este un pic mai scump decat crapul, pe care il cumpara multa lume considerand ca e mai ieftin (la noi crapul costa 16 lei/kg), dar pana la urma pretul este oarecum acelasi. Crapul are capul mare si greu, multe intestine, coada cu multi spinisori. In final, carnea de calitate buna selectata din crap ajunge sa fie destul de scumpa. In plus, salaul are putine osisoare si carnea mai putin grasa si mai dulce.

Curatam pestele si il spalam cu multa apa. Il portionam si il lasam sa se scurga.
Il presaram cu sare si piper.
Pregatim 2 farfurii - una cu lapte dulce si alta cu malai amestecat cu faina alba.
Trecem fiecare felie prin lapte, apoi prin faina, presand un pic ca sa se lipeasca faina de peste. Scuturam surplusul, ca sa nu cada multa faina in uleiul in care vom praji pestele.
Prajim apoi pestele in ulei bine infierbantat si destul de abundent - pestele sa fie cuprins in ulei, ca sa se prajeasca repede.
Nu vom lasa focul foarte viu, caci riscam sa ardem pestele, dar nu il vom praji nici la foc mic, pentru ca in acest caz pestele va trage mult ulei si se va inmuia sau se va zdrobi.
Cand este frumos aurit pe ambele parti, il scoatem pe hartie absorbanta.
Il servim cu mamaliguta si sos de usturoi.

Sos bland de usturoi

(reteta este mai dietetica, iar sosul e mai onctuos)
Curatam o capatana de usturoi ( mai mult decat punem de obicei) si oparim cateii in apa clocotita, timp de aproximativ un minut (atat cat sa iasa un pic din iuteala, dar aroma va ramane). Nu trebuie opariti mult, sa nu se inmoaie cateii.
Usturoiul putin inmuiat prin oparire se va omogeniza mai bine in sos. Il pasam si il frecam energic cu sare, sa fie o pasta ca o crema. Apoi adugama ulei, ca la maioneza, si cate un pic de apa minerala, pentru a-l dilua. Putem pune si apa simpla. Cu apa minerala, sosul e mai voluminos.
Se poate adauga si patrunjel verde. Unii pun otet, dar mie nu-mi place, pentru ca taie toata aroma usturoiului.
Acest sos este mai usor suportat si de catre persoanele care au probleme cu stomacul sau fierea.

Foi cu sos de rosii pentru prajituri/Tomato sauce cake

Cautand retete pentru prajituri cu foi- voiam altceva decat cele pe care le faceam mereu,cu ou, lapte si amoniac - am incercat cateva de pe net si .......... amluat plasa. Ori nu mi-au placut, ori nu le-am facut cum trebuie, dar cred ca sunt scrise si aiurea. De pilda, folosind cu strictete ingredientele prescrise, imi iesea un bobolot mic de aluat, din care daca puteam intinde 2 foi. Apoi, nu-mi plac foile foarte dulci si nici cele prea dense. Oricum, din cele cu miere nu mai fac vreodata, chiar nu le vad rostul, fiind prea dulci.
In cele din urma, am facut niste foi care m-au multumit, modificand putin reteta - in sensul ca am pus si ou.
Le-am facut din:
1 ou, 12 linguri de zahar, un praf de sare, 12 linguri de suc de rosii ( din cel din comert, ceva mai subtire decat sucul de casa), 12 linguri cu ulei, o lingurita rasa de bicarbonat de amoniu, circa 500 g faina.
Am lucrat aluatul si l-am lasat pe masa circa 30 de minute.
Apoi am intins foi subtiri (ies circa 4) care se coc pe dosul tavii. Atentie, sa nu fie maroniii, ci numai usor galben inchis.
Aceste foi se intind frumos si usor, fara a fi lipicioase.
Dupa ce s-au copt, foile devin portocalii.
Pentru contrast, le-am umplut cu crema alba; am vrut sa fac de vanilie, dar in cele din urma m-am razgandit si am pus lamaie, iar una dintre foi am uns-o cu un strat subtire de gem de caise. Mi-a iesit ca un fel de alba ca zapada.
Cred ca merg bine si cu crema de nuci sau de cacao.

Galusti cu gem sau Putisoare a la Vadim Tudor

Sa va spun povestea: intr-o seara urmaream la TV un dialog simpatic intre Corneliu Vadim Tudor si Dan Diaconescu. Referindu-se la candidatura lui Radu Duda, discutia a ajuns la Dan Chisu (fost candidat la mana printesei Margareta). Cu umorul caracteristic, Vadim Tudor l-a caracterizat pe Chisu - ca sa stim sigur despre cine este vorba - drept binecunoscut realizator de emisiuni culinare "care face budinci si putisoare". M-a amuzat teribil, nu pentru ca nu as mai fi auzit aceasta denumire, ci pentru ca nu o credeam cunoscuta in toata tara. Am mai auzit eu de putisoare candva, in copilarie, cred ca pe la bunici, intr-un sat din Moldova.
Iata ca putisoare a mancat si Vadim Tudor, in Oltenia (desi n-am gasit aceasta denumire nici intr-o carte de bucate). Tribunul le-a mai numit "desert de oameni saraci", dar eu le consider chiar un deliciu.
Ei, dupa acest moment amuzant, am ramas cu gandul la aceste galustele si intr-o zi le-am preparat.
Le-am facut de fapt ca si galustele cu prune, numai ca le-am umplut cu gem.

Sunt multe modalitati de a face aluatul, dar eu am fost foarte incantata de acesta:
Ingrediente: 1 kg de cartofi fainosi si bine fierti cu sare, 2 oua, 300 g faina 000.
Cartofii fierti in coaja se curata si cand sunt calduti se trec prin razatoarea mica ( cea pentru lamaie). Cartofii zdrobiti altfel (prin masina de carne sau mixer) ies cumva mai lutosi. Cu cartofi rasi, aluatul iese mai usor, mai fin ( am observat diferenta acum). Ii framantam cu sare, ou si faina. Aluatul va fi usor si moale. Nu am mai pus zahar (cred ca se pot pune 1-2 linguri), caci inmoaie aluatul si-l face clisos. Si nici nu e necesar, ca in final ajung sa fie destul de dulci. Am pus totusi un plic de vanilie.
Apoi se face din aluat un sul din care se taie felii ce vor fi aplatizate. In mijloc punem umplutura din gem de prune (eu am pus si din gem de zmeura........mmmmmmmm......o nebunie......)
Mi-e deja pofta, caci reteta am facut-o mai demult, nu acum.
Facem galustele pe care le fierbem in apa clocotita si usor sarata.
Intr-o tigaie topim jumatate de pachet de unt, mai adaugam vreo 4 linguri cu ulei si cand e incins punem pesmet. Amestecam de vreo 2-3 ori si dam deoparte, sa nu se arda.
Trecem galustele prin pesmetul parfumat cu unt, apoo presaram zahar tos.
Aluneca ca unse pe gat, ca sarmalele infulecate de lupul din "Capra cu trei iezi."

Sufle de telina/Celery Souffle

"Se fierb cateva teline, se trec prin sita, se lasa sa se zvante pe marginea masinei cu o bucata de unt pana devine ca un piure. Se amesteca cu sos alb facut din unt, faina si lapte si 100 g smantana, 2 linguri de bulion, sare si un pic de zahar. Se amesteca bine cu telina, se raceste, se adauga 6 galbenusuri si 6 albusuri spuma; se coace o jumatate de ora la cuptor si se serveste imediat." (Almanah 1939)

Cred ca merge sa condimentam cu putina nucsoara, piper sau busuioc.

Crap la cuptor cu cascaval/Carp baked with cheese

" Se curata un crap, i se fac doua incizii , se pune intr-o tava, se presara cu sare si piper, se adauga ciuperci taiate subtiri, parmezan ras (100 g la 1 kg de peste), bucatele de unt. Se frige la cuptor, in sosul lui si se serveste cu cartofi fierti in aburi trecuti prin unt si patrunjel verde tocat." (Almanah 1939)

Budinca de creier cu clatite

" Se coc foi de clatite neindulcite, se umple fiecare foaie cu creier fert taiat bucatele si amestecat cu sos alb facut din unt, faina si lapte; se aseaza clatitele intr-o forma de sticla Jena. Se toarna sos alb amestecat cu parmezan si se rumeneste la cuptor." (1939)

Friptura de vitel cu legume asortate - Roast veal with assorted vegetables

"O bucata de vitel dela pulpa se impaneaza cu slanina, se baga la cuptor intr-o tava cu 2 linguri de untura, o ceapa intreaga , sare, paprica, boabe de piper. Din cand in cand se stropeste cu zeama ce se scurge din carne. 

Legumele de iarna se taie felii subtiri,  se fierb in apa, se amesteca cu cateva linguri de legume din conserve. Se face un rantas deschis din unt, faina si lapte, se pune legumele in acest sos si se lasa pe foc pana se leaga bine. "

O mancare simpla si aspectuoasa. Cred ca merge si cu carne de vitel.

Prajitura cu cocos, coniac si ciocolata/Cake with coconut, chocolate and cognac

Este o reteta improvizata de mine si care mi-a iesit foarte bine.

Am facut mai intai un pandispan in care am adaugat nuca de cocos.

Fiecare isi poate face pandispanul dupa propria reteta.
Eu l-am preparat din 6 oua, 6 linguri cu zahar, 3 linguri cu apa, 3 linguri cu ulei, 6 linguri cu varf cu faina si o ceasca de nuca de cocos.
Am batut albusul spuma cu putina sare, apoi am adaugat zaharul, l-am mai batut ca sa se dizolve, dupa care am pus treptat galbenusurile, apa, uleiul, faina.

Crema: am facut-o din 2 oua, 150 g zahar, 200 g unt, 50 g cacao, 4 linguri apa. Punem o cratita sau tigaie pe foc, cu apa, caci urmeaza sa facem crema pe baie marina. Intr-o craticioara smaltuita frecam ouale cu zaharul, timp de 2 minute, apoi adaugam apa si cacao; punem craticioara pe baie de aburi, unde o tinem circa 10 minute, amestecand continuu cu lingura de lemn.  Lasam sa se raceasca un pic. 

Cand e calduta adaugam untul, omogenizam bine si lasam crema sa se raceasca.
Rezulta o crema fina si alifioasa.

Revenind la pandispan, dupa ce e rece il stropim cu un paharel de coniac, eventual diluat. Repartizam crema deasupra si o modelam cu furculita. Eu am presarat cacao deasupra, ca sa accentuez gustul amarui.

O putem face si fara nuca de cocos. E o prajitura nu prea dulce (cum imi place mie), cu arome rafinate. Si se face usor.

Clatite micute cu malai - Tiny pancakes with corn flour

Dorind sa dau ceva consistenta clatitelor, sa le fac "mai altfel", am preparat intr-o zi aceste clatitute cu malai, care au iesit foarte gustoase. Pentru ca aluatul a iesit mai gros, nu am mai facut clatite mari, ci mai mici, pe care le-am pus cu lingura in tigaie.

Am preparat un aluat obisnuit de clatite, dintr-un ou mai mare, o cana cu lapte, cateva linguri de faina alba, ca sa iasa exact ca la clatitele clasice. Am adaugat si sare, un pic de bicarbonat de sodiu (putin, caci altfel se simte gustul), o cescuta mica de malai grisat. 
Daca e nevoie, mai subtiati aluatul cu apa minerala sau bere, sau cu apa simpla ori lapte. Compozitia va fi mai groasa decat la clatitele obisnuite(asemanatoare cu pancakes). 
In tigaia incinsa si unsa cu putin ulei asezam cu lingura cate o clatita; le prajim pe ambele parti. Se pot servi simple, pudrate cu zahar vanilat. Eu le-am mancat cu dulceata de zmeura. Sunt usor crocante.

Clatita rosiatica cu parmezan - parmesan red pancakes

Vi s-a-ntamplat ca, din graba sau lene (deh, ne mai incearca cate-o data), sa improvizati repede ceva ce se gateste usor, cu ce gasiti prin casa?
Sunt sigura ca da.
Iata ce am facut intr-o zi si, din greseala, mi-a iesit ceva ... atat de bun!!!!
Din pacate, nu am toate pozele, nu stiu cum de le-am sters. Dar sper sa intelegeti despre ce este vorba.
Asadar, am facut o singura clatita mai groasa (mai fac asa cateodata, cand improvizez cate-o pizza rapida).

Mai intai aprindeti cuptorul aragazului, ca sa fie incins.
Am facut aluatul de clatite dintr-un ou batut, o cesca de suc de rosii, faina (cam o ceasca cu varf) si putina apa minerala. Puteti improviza, dupa gust. Am adaugat putina sare, 1-2 linguri ulei si frunze zdrobite de busuioc.
Am turnat toata compozitia intr-o tigaie incalzita dinainte si unsa cu ulei.
Am ras din abundenta parmezan (cu cascaval, n-ar fi iesit asa de bun) si am bagat repede tigaia la cuptor.
Cand s-a inchegat si s-a topit parmezanul, se infuleca repede, pe loc, pentru ca nu mai e nevoie de sos de rosii deasupra.
De-abia astept sa repet figura.