Branza de vaca cu fragi/Cheese with strawberry

" 1/4 kg de branza se amesteca cu 2 linguri de smantana, 2 linguri de zahar si 1/4 kg de fragi. Se omogenizeaza, se aseaza pe farfuria de sticla in forma de piramida si se garniseste cu fragi. Se pot intrebuinta si capsune." (din Almanah 1939)

Tortulet cu capsune si frisca/Cake with strawberries and whipped cream

L-am numit "tortulet" pentru ca mi-a iesit mai micut. Dar tot am avut sase portii zdravene!
Am facut un blat de pandispan din 5 oua, ca sa-mi incapa intr-o forma cu gaura la mijloc. Mi-a iesit ceva mai mult aluat si a trebuit sa coc in plus si o savarina.
Initial, am vrut sa fac tortul ca o savarina mai mare, cu golul din mijloc umplut cu frisca si capsune, dar am fost indusa ineroare de forma pe care o aveam, fiind prea mica. Urmeaza sa -mi cumpar o forma mai mare de acest gen, pentru astfel de torturi.
Vazand ca mi-a iesi tun blat mai mic, am decis sa-l tai in doua si sa-l umplu, ca sa iasa ceva mai consistent.

Astfel, am taiat blatul si l-am insiropat cu un sirop foarte light, dintr- o cescuta cu apa fiarta cu o lingura de zahar si un plic de zahar vanilat.
Mentionez ca am primit "comanda" de a nu iesi tortul prea dulce si de a pune cat mai putin zahar.
Crema pentru interior:
Am topit intr-o craticioara o jumatate de ciocolata amara, am adaugat o cana de smantana si o lingura de cacao. Se pune si zahar, dupa gust. Le-am fiert amestecand continuu, pana s-a omogenizat, apoi am lasat-o sa se raceasca. Am repartizat crema pe blatul taiat si am presarat si  cateva cubulete de capsune.
Apoi am preparat frisca la mixer, cu zahar ( eu am pus miere) dupa gust ( proportia ar fi de o lingura cu varf de zahar la o cana cu frisca) si, fiind smantana prea subtire, a trebuti sa adaug si o lingura de gelatina inmuiata in apa si incalzita un pic pe foc, pentru a se dizolva. Cantitatile depind de marimea tortului, deci gelatina se va adauga conform instructiunilor de pe plic, in functie de cata frisca avem.
Am umplut mijlocul tortului cu capsune taiate cubulete amestecate cu frisca:

 Pentru decor, am folosit fulgi fini de migdale, pe care i-am rumenit usor intr-o tigaie incinsa:


Am decorat marginea cu felii de capsune:

Capsunele de pe tort le-am umplut cu cate o feliuta de kiwi (din pacate, am nimerit unul mai mult galben decat verde):

A iesit un tort aromat, racoros si .........usor de facut!

Primii hribi din anul acesta

Fiind primii si nu prea multi, i-am gatit simplu, inabusiti in tigaie. Au fost deliciosi si au ajuns pentru trei persoane.
Eu i-am mancat cu mamaliguta si cu usturoi.


Am cules si cativa fragi proaspeti, pe care i-am mancat cu smantana.

Crema de fragi/Strawberry cream

"1/4 kg de fragi dati prin sita se amesteca cu 15 g de gelatina muiata in apa rece si doua limguri de gelatina topita in apa calda (sau in vin rosu). Se amesteca compozitia pana se ingroasa, se adauga 300 g frisca batuta. Dupa ce se raceste crema, se rastoarna si se serveste cu fragi proaspeti." (din " retetele bunicii" - Almanah 1939)

Crema de fragi sau capsune/Strawberry cream

"Se prepara o crema de vanilie fiarta in aburi intr-o forma de savarina cu gaura la mijloc. Dupa ce s-a racit la ghiata se rastoarna, iar mijlocul se umple cu frisca batuta vanilata si indulcita, amestecata cu fragi (capsune)." _ Almanah 1939

Bavareza de capsune/Strawberry cake

"Se amesteca 125 g zahar cu 4 galbenuse, se moaie cu 30 g lapte fierbinte si se tine pe foc pana incepe sa dea in clocot; se adauga 6 foi de gelatina muiate in apa calda, se trec prin sita si se amesteca intr-una pana se raceste; se adauaga 200 g capsuni sdrobite, amestecate cu tot atata frisca; se parfumeaza cu coniac, se pune intr-o forma la ghiata, rasturnand in momentul de a servi." - reteta din Almanah 1939.

Util pentru cine vrea sa slabeasca/Useful for who wants to lose weight

Va recomand un blog in care gasiti informatii diverse pe tema dietelor de slabit si a alimentatiei sanatoase, si anume :
Diete de tot felul

Papanasi umpluti cu cirese/Cherry pies

"Se face un aluat de papanasi din branza de vaci cu sare, zahar, oua, faina si un pic de gris; se pun in fiecare cate trei cirese fara samburi, apoi se fierb in apa sarata clocotita; se scurg, se stropesc cu unt topit si se servesc cu smantana. Ii putem face si prajiti in ulei; dupa ce ii scurgem, ii ornam cu jumatati de cirese si ii pudram." (Almanah 1939)

Sarmale grecesti - Sarma

"Se prepara sarmale obisnuite cu carne si orez, in foi de vita, si se pun in straturi, asezand intre ele orez amestecat cu unt si parmezan. Se toarna deasupra iaurt si se presara bucatele de unt si cuburi de rosii si se coc in cuptor."

Otrava din farfurie ucide lent, dar sigur/CAMPAIGN FOR A NATURAL FOOD (THIS MATERIAL MAY BE Series ANY OTHER SITE OR BLOG)

Am preluat materialul de blogul revistei VIATA.
CAMPANIA PENTRU O ALIMENTATIE NATURALA (ACEST MATERIAL POATE FI PRELUAT DE ORICE ALT BLOG SAU SITE).

" Dupã ani si ani în care alimentele industrializate au fost considerate sigure pentru sãnãtatea omului, crudul adevãr a început sã fie cunoscut: în ultimele decenii, oamenii s-au intoxicat cu fel de fel de substante chimice, fãrã sã stie acest lucru. Nu neapãrat pentru cã ar fi fost un secret... Pur si simplu, nu s-au cunoscut în întregime efectele negative ale unor aditivi alimentari (binecunoscutii acizi, coloranti, intensificatori de arome, conservanti sau E223, E100 si altele). Adevãrul încercãm sã-l aflãm si noi, din dorinta de a vã avertiza, dragi cititori, asupra produselor care vã pot pune în pericol sãnãtatea. Fiindcã dispunem de materiale ample si complexe, vi le vom prezenta în mai multe numere ale revistei, bazându-ne pe informatii emise de foruri competente, nationale si internationale, si pe legislatia în domeniu. Acum am pornit de la comunicãrile retelei ISEKI a universitãtilor europene de stiinte alimentare, cele mai multe cercetãri apartinând Universitãtii Wageningen din Olanda - Departamentul de Inginerie si Securitate Alimentarã.
Statisticile medicale aratã cã, în ultimii ani, numãrul bolilor canceroase a înregistrat o crestere îngrijorãtoare. Starea de sãnãtate a românilor, influentatã, în mare parte, de calitatea alimentatiei, suferã si de pe urma altor rele: lipsa banilor si lipsa informatiei. Tot conform datelor statistice, persoanele cu un nivel de trai ceva mai ridicat preferã alimentele “bune si scumpe”, din supermarket-uri. “Ca în Occident!” Adicã hranã cât mai prelucratã, mai tratatã, mai departe de natural, deseori periculoasã. Nu stiu cum se face cã ne-am însusit mai multe rele din modelul de viatã occidental la care am tânjit atât. Dacã am fi atenti, am realiza cã ei îsi recunosc greselile si cautã sã le îndrepte. Un exemplu este goana dupã alimente bio, întoarcerea la naturã, dupã atâtia ani de derivã. Tot mai multi oameni de stiintã atrag atentia asupra efectelor produse de alimentele care contin substante necompatibile cu organismele vii. Desigur cã la acest dezastru au contribuit si interesele financiare ale multor producãtori. Ei propun un tip de alimentatie bazat pe produse conservate si prelucrate, care este foarte comod si de aceea îsi face noi si noi adepti: “ Ce pericol sã fie, doar mã simt foarte bine.” Se poate, cãci efectele nocive grave nu apar totdeauna imediat, nici dupã o lunã sau un an, ci dupã perioade mari de timp. În privinta asa numitelor E-uri, a alimentatiei tot mai chimizate, ne aflãm în fata celui mai serios semnal de alarmã al comunitãtii medicale internationale. Din pãcate, acesti aditivi sintetici sunt nelipsiti din majoritatea produselor de larg consum, începând de la pâinea cea de toate zilele, continuând cu fãina, produsele de patiserie, dulciurile, conservele, si terminând dezastruos cu preparatele din carne. Se pun chiar si in sare! Spre norocul nostru, acum se stie care aditivi sunt otrãvitori, care sunt acceptabili si care inofensivi (pânã la proba contrarie).

Un om consumã cam 100 de E-uri într-o singurã lunã!
Alimentatia chimizatã, tentantã si comodã, care a invadat occidentul si ne-a fascinat si pe noi, pare a fi un dezastru. Cât îi invidiam pe occidentalii care cumpãrã totul de-a gata si nu mai pierd timpul cu gãtitul! “Nu trebuie nici mãcar sã cureti cartofii, cãci îi cumperi congelati si tãiati pai!” Ce-i drept, produsele congelate nu sunt periculoase, dar sunt hranã seacã, lipsitã de vitamine.
Necazul e cã, fãrã sã ne dãm seama, gustând una si alta, ajungem sã ne intoxicãm. Se considerã cã o persoanã consumã peste o sutã de E-uri în decurs de o lunã.
Dar ce sunt E-urile? Sunt acele substante chimice adãugate în alimente care coloreazã, conservã, aromatizeazã, stabilizeazã aromele, afâneazã produsele, le conferã volum si consistentã. Pentru a le evita sau a consuma cât mai putine, trebuie sã citim cu atentie etichetele produselor pe care le cumpãrãm. Mai trebuie sã le cunoastem, sã stim care sunt periculoase.
Conform Ordinului Ministerului Sãnãtãtii nr. 975/1999, "aditivii alimentari sunt substante care se folosesc la prepararea unor produse alimentare, în scopul ameliorãrii calitãtii acestora sau pentru a permite aplicarea unor tehnologii avansate de prelucrare". Iar în Codex Alimentarius FAO-WHO sunt definiti ca "orice substantã care nu este consumatã ca aliment în sine si nu este folositã ca ingredient constituent al unui aliment, care are sau nu valoare nutritivã si care se adaugã intentionat, cu un scop tehnologic (incluzând modificãri organoleptice) în timpul producerii, procesãrii, preparãrii, tratãrii, împachetãrii, ambalãrii, transportului si stocãrii unui aliment, devenind un component sau afectând într-un fel caracteristicile alimentelor la care se adaugã." Pe piatã existã peste 3.000 de E-uri. La noi, Ministerul Sãnãtãtii admite 200 de aditivi alimentari, clasificati pe grupe, fiecare având un cod compus din litera "E" urmatã de un numãr alcãtuit din 3 sau 4 cifre.

Tipuri de aditivi alimentari 
O parte din E-uri se extrag din vegetale si sunt considerate mai putin periculoase. Altele, nu sunt de origine naturalã si sunt toxice. Între acestea se aflã E153, E161(g), E474, E25.2, E475, E270, E476, E322, E477, E325, E478, E326, E479(b), E327, E481, E422, E482, E430, E483, E431, E491, E432, E492, E433, E493, E434, E494, E435, E495, E436, E570, E470(a), E572, E470(b), E585, E471, E631, E472(a), E635, E472(b), E640, E472(c), E920, E472(d), E472(e), E472(f).
Ne putem feri de toate relele daca citim etichetele produselor pe care le cumparam. Acestea pot constitui un avertisment daca, pe langa E-uri, indica urmatoarele (redam si denumirile in limba engleza, caci nu toate etichetele sunt traduse):

aciz -acids
agenti anti-spumanti - anti-foaming agents
agenti contra aglomerarii/solidificarii - anti-caking agents
agenti de inalbire - bleaching agents
agenti de gelifiere - gelling agents
agenti de glazurare - glazing agents
agenti de spumare - foaming agents
agenti de volum - bluming agents
agenti de stabilizare - firming agents
amelioratori pentru faina - flour improvers
antioxidanti - antioxidants
emulsificatori - emulsifiants
gaze de impachetare - packaging gases
coloranti - colours
solventi - carrier and carrier solvents
conservanti - preservatives
saruri de topire - emulsifiing salts
soluti tampon - buffers
sustante propulsoare - propellants
intesificatori de arome - flavour enhancers
amidon modificat - modified starch
arome - flavours
reglatori ai aciditatiii - acidity regulators
Daca pe un produs pretins eco, bio sau natural apare un astfel de ingredient, inseamna ca e un fals.

Etichete inselatoare
Cum era de asteptat, orientarea consumatorilor spre produsele naturale i-a pus pe ganduri pe producatorii de alimente conservate. Au gasit insa o solutie ingenioasa: daca vrem natural, ne ofera "natural" (ghilimelele sunt edificatoare). Astfel, pe o mare parte din produse au inscris cuvantul "natural", "campion la naturii", "produs vitaminizant", "elixir al sanatatii", " arome identic naturale" si altele. Insa totul nu e decat reclama. Recent, am cumparat mustar "fara conservanti"(scria mare pe eticheta), dar am constatat ca de fapt contine mai multe tipuri de E-uri. Cu toate acestea, eticheta nu mintea. Intr-adevar, produsul nu continea conservanti, dar continea coloranti si alte E-uri (din cele eenumerat einainte). Deci, atentie!
Alta pacaleala:
aromele sintetice care imita perfect aromele naturale au fost denumite "arome identic naturale" , desi sunt 100% sintetice. Aceasta denumire induce in eroare multi cumparatori. Este cazul sucurilor; multa lume se considera in siguranta daca va consuma sucuri fara acid (care sunt si mai scumpe, dar pretul nu este o garantie a calitatii), le considera ca si naturale, desi sunt atat de concentrate in coloranti si arome sintetice.
Sucurile de fructe si bauturile racoritoare sunt, in mare parte, un amestec de sustante chimice, cu mici urme de fructe. Dar eticheta linisteste temerile consumatorilor. E un paradox, ca multe altele: producatorii nu mint, dar consumatorii sunt totusi inselati.

Ce produse toxice consumam
Nu numai E-urile sunt pe lista neagra a toxinelor, dar fiind mai numeroase, ne vom referi la acestea. Cu ceva timp in urma, etichetele unor produse indicau urmatoarele: sucurile contineau benzoat de sodiu (conservant cu actiune cancerigena), produsele tip vegeta contineau glutamati (conservanti alimentari foarte toxici), iar mezelurile nitriti (produc cancer la ficat). Pentru ca intre timp cumparatorii au devenit mai vigilenti, aceste substante au fost botezate cu cate un indicator format din litere si cifre, care nu putea spune prea multe consumatorilor. Astfel, sucurile contin E211, condimentele sintetice contin - E621 si E622, mezelurile - E250.
Acum, parca se intampla exact invers. La noi, in Romania, s-a vorbit mult de E-uri si unele persoane, daca nu vad indicate aceste E-uri pe eticheta, considera ca au gasit un produs relativ bun. De aceea, la eticheta atasata unui salam scrie foarte clar continutul in nitriti.
Alte E-uri sau coloranti au denumiri foarte inspirate: E110 se numeste "sunseet yellow", adica galben apus de soare.
Cu atatea culori si arome, se poate prepara orice fel de suc, asemanator la gust si culoare cu acela natural.

Ne otravim cu buna stiinta 
Cancer, afectiuni vasculare, alergii, obezitate.... Din pacate, lista afectiunilor provocate de inlocuirea hranei naturale cu cea nesanatoasa este mai cuprinzatoare. Cei mai periculosi aditivi sunt cei care provoaca cancer, si anume:
E131 E142 E211 E213
E214 E215 E216 E217 E218 E239 E330
Urmeaza apoi cei care afecteaza vasele de sange: E250 E251 E252 si cei care produc boli de piele: E230 E231 E232 E233.
Altii ataca sistemul nervos - E311 si E312 sau produc afectiuni digestive -
E338 E339 E340 E341 E363 E465 E466 E450 E461 E407.

Cei mai periculosi aditivi alimentari
E123, interzis in SUA si in fostele state sovietice, este considerat cel mai cancerigen aditiv. Este folosit la prepararea unor dulciuri : bomboane, jeleuri, acadele dar si la branza topita, creme de branza.
Mai trebuie sa ne ferim in mod special de E110 - care intra in componenta dulciurilor si a prafurilor de budinca, de E330 - care produce afectiuni ale cavitatii bucale, chiar si tumori, avand actiune cancerigena puternica - se gaseste in aproape toate sucurile din comert.
Tot in dulciuri (mai ales budinci si prafuri pentru prajituri) se poate gasi si E102, alt colorant cu efect cancerigen.
Va imaginati ce se intampla in organismul nostru si mai ales al copiilor, carora li se dau cu atata usurinta sucuri si dulciuri.
Nu pot sa nu ma intreb cat de sanatosi vor fi unii copii crescuti aproape exclusiv ( multi refuza alte alimente) cu astfel de otravuri?
(Diana Boghian, revista "Viata nr.1- serie noua", 2005)

Salau prajit cu sos de usturoi/Fish with garlic sauce

Şalăul este un peşte răpitor de apă dulce sau usor sărată; prefera apele curgatoare domoale, lacurile, apele din porturi, dar adânci. Lungimea sa este intre 40 cm - 1,30 m si poate atinge o greutate de până la 19 kg.

In general, ceea ce gasim noi in piata sunt doar pestii mai mici. La fel ca si n cazul tonului... Din pacate, la noi in tara nu ajung produse de calitate, gasim tot ce e de calitatea a treia si la preturi mult mai mari decat in alte tari.

Din oferta pietei noastre, dintre pesti prefer pastravul si salaul. Imi mai place si merluciu, dar daca e mai marisor.
Salaul este un pic mai scump decat crapul, pe care il cumpara multa lume considerand ca e mai ieftin (la noi crapul costa 16 lei/kg), dar pana la urma pretul este oarecum acelasi. Crapul are capul mare si greu, multe intestine, coada cu multi spinisori. In final, carnea de calitate buna selectata din crap ajunge sa fie destul de scumpa. In plus, salaul are putine osisoare si carnea mai putin grasa si mai dulce.

Curatam pestele si il spalam cu multa apa. Il portionam si il lasam sa se scurga.
Il presaram cu sare si piper.
Pregatim 2 farfurii - una cu lapte dulce si alta cu malai amestecat cu faina alba.
Trecem fiecare felie prin lapte, apoi prin faina, presand un pic ca sa se lipeasca faina de peste. Scuturam surplusul, ca sa nu cada multa faina in uleiul in care vom praji pestele.
Prajim apoi pestele in ulei bine infierbantat si destul de abundent - pestele sa fie cuprins in ulei, ca sa se prajeasca repede.
Nu vom lasa focul foarte viu, caci riscam sa ardem pestele, dar nu il vom praji nici la foc mic, pentru ca in acest caz pestele va trage mult ulei si se va inmuia sau se va zdrobi.
Cand este frumos aurit pe ambele parti, il scoatem pe hartie absorbanta.
Il servim cu mamaliguta si sos de usturoi.

Sos bland de usturoi

(reteta este mai dietetica, iar sosul e mai onctuos)
Curatam o capatana de usturoi ( mai mult decat punem de obicei) si oparim cateii in apa clocotita, timp de aproximativ un minut (atat cat sa iasa un pic din iuteala, dar aroma va ramane). Nu trebuie opariti mult, sa nu se inmoaie cateii.
Usturoiul putin inmuiat prin oparire se va omogeniza mai bine in sos. Il pasam si il frecam energic cu sare, sa fie o pasta ca o crema. Apoi adugama ulei, ca la maioneza, si cate un pic de apa minerala, pentru a-l dilua. Putem pune si apa simpla. Cu apa minerala, sosul e mai voluminos.
Se poate adauga si patrunjel verde. Unii pun otet, dar mie nu-mi place, pentru ca taie toata aroma usturoiului.
Acest sos este mai usor suportat si de catre persoanele care au probleme cu stomacul sau fierea.