Alcazale

- sau alcazare? Nu știu exact.

E o prăjitură foarte bună și foarte cunoscută, dar, surprinzător, nu am găsit prea multe postări pe net. Am vrut să compar unele rețete, dar n-am avut ce. De fapt, eu am o rețetă veche, dar țineam minte că, in timp, am am modificat câte ceva la ea. Pînâ la urmă, am cerut rețeta unei cunoștințe și am făcut prajitura după indicațiile ei.

1. Mai întîi a făcut-o mama şi i-au ieşit astfel:

Bezele:

6 albusuri se bat spuma cu sare si se adauga 300 g zahar, pina se fac spuma tare, apoi se adaugă 150 g de nucă măcinată.

Se aprinde cuptorul , la fic mic; Pe hirtia de copt se pun grămăjoare , cu linguriţa, astfel incît să fie ţuguiate. Se coc o oră şi un sfert, la fo cmic, să se usuce.

Crema: 4 linguri mari (de supă) cu apă se amestecă cu 200 g zahăr tos, se pun intr'o cratiţ ă pe foc mic pină s eface un sirop legat.Se adaugă 2 linguriţe cu vîrf de cacao, 1-2 linguriţe cu ness, apoi 3 gălbenuşuri.

Separat se freacă 200 g unt gras cu 200 g zahăr pudră, cînd se face cremă se adaugă treptat din crema făuctă mai inainte cu caccao ( răcită).

Se lipesc bezelele cîte 2, cu cremă, dar se pun vîrf la vîrf; se dau marginile prin nucă măcinată.

2. Cam aceeași rețetă o aveam și eu, doar crema era preparataă altfel și ieșea cam moale. Aceasta iese tare, dar parcă totuși are prea mult zahăr. Cum spuneam, la rețeta veche știu că am modificat cantităţile și puneam mai multă nucă. Și așa am făcut și acum..

Reţeta e la fel ca mai sus, numai că am pus în bezele 300 g de nucă. Au ieșit mult mai bune, cu gust de nucă mai pronunțat și o idee mai puțin dulci.......doar o ideee.

Când le voi mai face - cred că laCrăciunul următor - dacă mai apucăm să trăim după 2o12, ------- voi pune mai multă nucă și le voi lipi cu co cremă de ciocolată amăruie. Acum vreo 7 ani am făcut alcazale, numai bezelele, și le-am lipit cu o cremă fără ou, asemănătoare cu ciocolata de casă - adică cu unt, lapte praf, cacao. Au fost mai bune.

La mulți ani!

Lăsați în urmă tot ce nu v-a plăcut, tot ce v-a deranjat în 2010, căci am traversat, mulți dintre noi, un an dificil.
Pășiți în noul an cu mult curaj, optimism, speranță, intenții bune și determinare. Hai să vedem partea plină a paharelor.
La mulți ani tuturor!

Prăjitură cu cremă de nucă de cocos (Bounty), pentru tava mare de aragaz

Se face foarte repede, este ieftină și  gustoasă.Pe net am găsit rețete pentru tavă mică, de 20 - 30 cm. Pentru că am vrut să fac o prăjitură mai mare, în tava de la aragaz, am mărit cantitățile. Toodată, am combinat mai multe rețete de pe net, în funcție de ce imi doream eu.
Blat:
-4 oua
-6 linguri cu  lapte (se poate pune și apă)
-8 linguri zahar
- 2-3 linguri de ulei (eu am pus untură topită)
-circa 8 linguri (încărcate cu vârf, dar numai puțin) de faină
-2 lingura cacao
- o linguriță amoniac (sau se poate pune 1 plic praf de copt).
Albusurile si apa se bat spumă, cu un pic de sare, se adauga zahărul in ploaie și laptele.
Galbenusurile se adaugă pe rand, apoi uleiul. Se pun pe rând lingurile cu cacao și făină, amestecând ușor de jos in sus cu lingura de lemn. Să fie un aluat ca de chec, dar ceva mai moale.
Se toarnă in tava tapetată și se introduce în cuptorul încins, la foc mediu. E gata în circa 10 -15 minute. 

Pentru cremă:
500 ml. lapte;
6 linguri de griş;
150 gr. unt;
7 linguri cu  zahăr
150 gr. fulgi de nucă de cocos
esenţă de vanilie
Laptele si zahărul  se pun într-o cratita pe foc., când fierbe se adauga grisul în ploaie si se mai fierbe încă vreo 5 minute, până ce se îngroașă; amestecăm mereu și punem și cocosul, mai lăsăm un pic pe foc și adaugăm untul. Omogenizăm bine și lăsăm crema să se răcească un pic, vreo 5 minute. Când montăm prăjtura, blatul și crema să fie calde.
Le dăm la rece, să se întărească.. 
Apoi facem glazura
150g ciocolata se topeste si se amesteca o lingură de unt. Eu nu am avut ciocolată și am procedat astfel:

3 linguri cu caccao și 3 linguri cu zahaăr se amestecă, treptat , cu o ceașcă de apă (sau lapte). Se pune și  o linguriță cu făină, o lingură cu ulei și un pachețel cu zahăr vanilinat. Se amestecă cu lingura de lemn și se fierbe, să fie ca o cremă subțire. Se mai adaugă lichid, dacă trebuie. La final am pus și o lingură cu unt și am amestecat bine, să se topească.
Se toarna peste prajitura si se dă din nou la rece până se intareste glazura.

Observatii:
Glazura făcută cu ciocolata iese tare și mai bună - se face din 1-2 ciocolate amărui.

În aluat se poate pune mai multă cacao.

Pentru că blatul era uscat și crema moale, am insiropat blatul; deși montasem deja, prăjitura am turnat un sirop - mai bine zis niște cafea indulcită - în tavă, iar prăjitura a absorbit lichidul.
Concluzie - cred că prăjitura e mai bună dacă insiropăm blatul, dar nu pra tare, ci mai mult prin stropire, și după aceea punem crema. 

Câteva aperitive pentru o masă de sărbători, de Crăciun sau de Revelion

Salată de țelină sau de vinete, cu maioneză

Ouă umplute


Cîrnați, muschiuleț

Salată boeuf

Surimi cu măsline



Ciuperci umplute cu cașcaval

Tartine cu somon afumat

Tartine cu cremă de brînză, cu măr şi măsline:

Salata boeuf

Nelipsită de pe mesele noastre, deși, cândva (ei, eram tânără și nonconformistă atunci, dar ...mi-a trecut) renunțasem la această salată și nu voiam s-o mai fac, considerând-o banală. Acum, nu mă interesează ce e modern sau nu, ci numai ce-mi place. Și dacă e atât de bună, de ce să n-o fac și eu, măcar la Paști și la Crăciun sau de revelion?

În general, prefer să mănânc numai salată făcută de mine, căci nu suport să găsesc vreun zgârci sau vreo pieliță  sau grăsime de la carne, cât de mici. Ei, mofturi........Dar nu suport acestea toate, încă de când eram copil.

Despre rețetă, ce să mai spun, toate gospodinele o știu.

Atât am observat:

salata e mai bună când are mai multă maioneză, bineînțeles, acrită cu lămâie.

rădăcina de pătrunjel să nu lipsească, pentru că dă un gust foarte bun

în general. se pun cantități aproximative egale de carne, cartofi, rădăcinoase și murături

rădăcinoasele fierte cu carnea (dacă e și un os cu măduvă..) sunt mai gustoase

e buna salata în care am pus și castraveți murați, și gogșari în oțet, tocați mărunt

nu uitați de piper

dacă nu e mai condimentată și acruță, atunci poate ”cădea greu”

Poftă bună!

Fursecuri piersici - aromate și aspectuoase

Am mai făcut această rețetă și am fost încântată, mai mult de aspect decât de gust. Și m-am hotarât să schimb ce nu-mi plăcea. Crema era un amestec de unt, cacao, miez de fursecuri, nuci și gem. ....Prea multe.......parcă picau cam greu și rămâneau și cam tari.

Astfel că anul acesta am simplificat chiar destul de mult rețeta: dacă sunt piersici, să fie umplute cu gem de piersici.
Mi-au ieșit excelente, ușoare, gustoase, iar gemul a înmuiat fursecurile și ...ce să vă spun........se topesc în gură. Și frumoase, și gustoase.
Mai rău e că am gustat azi una, mai târziu alta - și s-au cam împuținat, deși voiam să le am mai multe zile. 

Aluatul se face cu:

 - 3 ouă
- 200g zahăr 
- 200 ml ulei
- 1 pachet praf copt (eu am pus bicarbonat și amoniac, cu oțet)
- 600-700g făină

Se amestecă ouăle întregi cu zahărul și se amestecă cu lingura de lemn, până se fac spumoase și se topește zahărul. Se pune și uleiul câte puțin, praul de copt, oțet, făină. 
Aluatul să fie legat, dar moale.
Nemaiștiind exact cum se procedează, eu am pus în tavă grămăjoare de aluat, cu lingurița, și le-am copt.
Mi-au ieșit așa (neregulate):

Numai piersici nu se pot face din acestea. Dar, din greșeli, omul învață. Adică, se pot face și fursecuri din acest aluat, dar mai moale, pe care le glasezi apoi cu ciocolată. Eu le-am mîncat așa cum erau.
Revenind la rețeta de față, am luat aminte și am modeat fursecurile astfel:
am pus grămăjoare pe masă, apoi le-am modelat în mîini, una câte una, în formă de sferă, și apoi le-am copt; de această dată, au ieșit bine.



Le-am scobit cu vârful unui cuțit.
Am amestecat miezul cu esență de vanilie - se poate pune rom, lapte - și l-am amestecat cu gem de piersici. Cu această pastă am umplut și am lipit fursecurile.

Le-am colorat cu suc de morcov și suc de sfeclă roșie și le-am trecut prin zahăr tos. Sucul se face ușor: am trecut prin răzătoarea mică o bucată de morcov (sfeclă) și apoi am stors - căci nu trebuie prea mult.
Ar trebui să repet rețeta, dar nu știu dacă voi reuși, căci sunt migăloase; mi-a luat destul de mult timp să le fac. 

Un gând la sfârșit de an

Dragi vizitatori, vă mulțumesc! 

Crăciunița - prăjitură cu cremă de lamâie, vișine și ciocolată

Rețeta, în curând.

Cotlete de porc cu varză dulce

Este o mâncare simplă, dar foarte gustoasă. Și e mai bună decât varza cu carne fiartă pe aragaz. 

Cum o facem:

Rumenim ușor în ulei cotletele, le lăsăm să fiarbă la foc mic, să se pătrundă. Eventual, se adaugă câte puțină apă. Câns sunt aproape pătrunse - intră furculița în ele - adăugăm ceapă rasă (tocată), piper, boia, sare.  

Aici am pregătit ceapă, un măr, un morcov mare - trecute prin răzătoarea mare. Le-am pus peste carne și le-am mai gătit puțin. 
Varza am trecut-o pruin răzătoarea pentru varză, am amestecat-o cu puțină sare și apoi am călit-o în ulei - numai până devine sticloasă. Nu se călește toată varza deodată, ci în 3-4 reprize, adică punem în tigaie o mână bună de varză, ca să se călească repede. Am adăugat-o peste carne, am mai pus enibahar, suc de roșii, apă cât cuprinde, dar nu mai multă.Apoi punem totul la cuptor, până ce scade zeama și se amestecă aromele. Mie îmi place să pun deasupra și o ramură de cimbru. Miroase tare frumos și e deosebit de gustoasă.