Aluatul:
Ingrediente - 500 g faina, 3 oua, 100 g unt, 100 g ulei, 200 ml lapte, un cub de drojdie de bere, sare, zahar.
Se face maiaua din drojdia amestecata cu un pic de apa calda, o lingura de zahar, o ceasca de faina (sa fie groasa ca smantana) si se lasa la crescut, cam 20 de minute.
Apoi se face aluatul, adaugand în maia un ou si 2 galbenusuri, sarea, vreo 3 linguri de zahar (dupa dorinta), laptele, restul de faina si se framinta 10 minute.
Se adauga apoi grasimile (untul topit in uleiul cald) si se framanta din nou (dupa puteri).
De fapt, aluatul ar trebui framantat pana ce face basicute. Pentru cine are masina de paine, e floare la ureche.
Aluatul se lasa la crescut, în bucataria incalzita, vreo 30-40 de minute.
Din aluat se face apoi un sul, din care se taie bucati de marimea unui mar mare. Se modeleaza placintele, asa cum se vede in continuare:
Grosimea foii de aluat este de aprox. 1 cm. Inainte de a pune umplutura din branza, am pensulat foaia cu ulei, pentru a nu absorbi eventuala zeama lasata de branza (caz in care aluatul ar fi iesit umed si mai putin pufos). De asemenea, se poate pune fara teama mai multa umplutura, ceea ce asigura reusita placintelor. Am mancat deseori placinte nereusite, adica mai mult din aluat, aproape fara gust.
Se mai lasa placintele la crescut vreo 15 minute, apoi se ung cu ou batut si se dau la cuptor, la foc mediu, timp de aproximativ 30 de minute.
Cand am asezat o placinta in tava, cu o pensula am uns-o cu ulei, de jur imprejur; la fel am procedat cu urmatoarele, pentru a nu se lipi unele de altele si a nu iesi zdrentuite.
Acest fel de placinte se pun mai inghesuite in tava, ca sa creasca inalte si sa nu se lateasca. Daca le puneti distantate (pentru a nu se lipi), vor creste foarte plate si labartate.
Calde, se pudreaza cu zahar vanilinat.
Placinte poale-n brau, Branzoaice, Cheese pies
5 comentarii:
Aceste placinte imi aduc aminte de bunica mea care le cocea la vatra. Erau minunate! Cand le scotea din cuptor le stergea cu mainile putin umede de eventuala cenusa din vatra, apoi aveam doua optiuni pentru consum: unse cu miere de albine, sau cu smantana. Intotdeauna alegeam smantana. Voi incerca sa fac si eu, dar la cuptorul electric. Stiu ca nu vor avea aroma celor din copilarie, dar imi voi aduce aminte de ele si de bunica mea cu multa placere!
bune felicitari
ai dreptate carmen aceste placinte imi aduc si mie aminte de bunicile mele eram prea mica si nu prea apreciam ce bunata-ti faceau acu departe de tara as vrea sa mananc un pic din toate ne lipsesc multe ....
hey hey...laptele cand il pui ca nu zici nimic ...doar ca trebuie..
Da, am uitat de lapte. Am corectat. Multumesc pentru că mi-ai semnalat această lacună, eu nu o văzusem.
Trimiteți un comentariu