Prefer sa il tin in astfel de sticle, mai mici, care au avantajul ca au si capac care se inchide etans.
< Modul de preparare este simplu, desi nu se face usor, pentru ca trecerea rosiilor prin separator necesita ceva munca. Eu prefer sa fac mai multe serii de suc, care iese si diferit, decat sa fiu istovita. Asa imi vine mai usor si nu mi se uraste de facut conserve, cum aud ca se plang altii. Odata sucul trecut prin separator, se pune la fiert, intr-o oala incapatoare, pe foc mic, ca sa scada. Cand are consistenta dorita ( eu il fac sa fie numai bun pentru pizza - nici apos, nici prea gros), adaug sare ( cam o lingurita la 1 litru), aproximativ si dupa gust, cateva boabe de enibahar, cateva crengi de busuioc si de telina) si mai las sa dea cateva clocote. La final, pun si miere, dupa gust. Dupa ce s-a racorit putin (atat cat sa nu pocneasca stcilele), il torn in sticle, pe care le inchid bine cu capace. Le asez apoi pe o tava de metal ( poate fi si de la aragaz) si apoi le acopar cu o patura groasa. Peste patura mai pun alte paturi sau plapuma sau altceva, ca sa le mentina calde, sa se sterilizeze. Se scot de sub culcus dupa 24 de ore. 
Variante:
Acest suc este o baza pentru alte sosuri, adaugand la fiert alte legume, astfel:
- rosii cireasa, adaugate spre final, pentru a nu se sfarama;
- felii de gogosari cruzi, lasati sa fiarba suficient, rezultand un foarte bun adaos pentru aproape orice fel de mancare sau sos pentru fripturi, pizza etc.
- telina rasa, destul de multa, trecuta prin razatoare fina;
- frunze verzi intregi de busuioc;
- telina rasa, ardei tocati, piper,usturoi - rezultand un fel de ketchup.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu