Ardei umpluti pe varza

O combinație..............

Gogosari in otet

Ingrediente:
5 kg gogosari proaspeti,
0,5 litru de otet de 9 grade,
1,5  litri de apa,
2 aspirine,
250 g de zahar,
2 foi de dafin,
câteva frunze de telina,
boabe piper,
fâșii de hrean,
20 grame sare la 1 litru lichid.
2 căței de usturoi
2 morcovi
boabe mustar
Gogosarii se spala, se scot cotoarele si semintele, se taie sferturi sau mai mici.

Se pun la fiert otetul, apa, zaharul, mirodeniile (fără hrean), morcovii rondele, sarea, aspirinele zdrobite bine. Cind clocoteste, se pun gogosarii și se fierb in clocot 1-2 minute.  Se scot imediat cu spumiera si se repartizează in borcane; se toarna din lichidul in care au fiert,cit sa-i cuprinda, se pun fâșiile de hrean, așezate in cruce.
Borcanele se elagă cu celofan dublu sau se închid cu capace ermetice și se păstrează în cămară.

Cele mai fragede snitele de pui / Chicken Schnitzel

Se topesc in gura...
Toata lumea stie sa faca snitele de pui si sunt destul de multe variante, pornind de la retetele traditionale austriace sau frantuzesti, la cele asiatice, cu fel de fel de arome. Toate sunt foarte bune, eu apreciez mult condimentele exotice si incercarea de a gati si mai ... altfel.
Insa cu pieptul de pui poate fi si o problema : este uneori atos, fad, cam tare. Si chiar daca snitelele traditionale ies foarte bune, niciodata nu vor fi ata de delicioase ca snitelele facute din carne macerata. Incomparabil!
Deci, asta e secretul: snitelele facute din carne marinata se fac mai repede, nu se ard din cauza ca ar trebui tinute pe foc prea mult ca se patrunda carnea si nici nu se intaresc pana a doua zi.
Fiecare face baitul asa cum ii place. Eu am am avut un piept de pui mic, cat pentru doua portii. Marinata am facut-o dintr-o cescuta cu vin alb in care am dizolvat un sfert de lingurita de miere; am turnat-o peste carnea taiata fasii si batuta usor cu dosul cutitului. Am mai pus o jumatate de cescuta cu ulei, felii de usturoi (da o aroma foarte placuta), frunze de busuioc, coriandru zdrobit (putin) si piper pisat. Se mai poate pune ceapa, cimbru sau alte arome. Sare nu se pune acum, caci scoate sucul din carne. Ideea e ca in acest fel carnea se va hidratata si se va fragezi in aceasta zeama aromata. Dam carnea la frigider, pentru cel putin 30 de minute, intr-un vas acoperit.

*** Daca nu avem vin atunci cand vrem sa facem o marinata sau un sos il putem inlocui; in loc de o cescuta cu vin vom folosi o cescuta cu apa in care am amestecat-o lingura de otet din vin si o lingurita de miere de albine (este foarte bun si pentru fripturi la cuptor sau la tigaie, pentru peste).

In continuare, preparam pane-ul asa cum dorim: eu l-am facut din ou amestecat cu o lingura de apa si faina. Scoatem fasiile din pui din nmarinat, le intindem pe un tocator si le presaram cu sare si piper; le trecem prin faina, prin oua, si le prajim in uleiul incins; dupa ce au "inflorit " pe o parte, le intoarcem imediat pe cealalta parte, ca sa fie frumoase; daca le lasam mai intai sa se prajeasca numai pe o parte, se va scurge oul de pe partea de deasupra a snitelului; le prajim la foc mediu spre mic, pe o parte si pe alta: sunt gata cand furculita intra usor in ele. Le scoatem pe servete de hartie si le servim ca aperitiv...........

.............sau cum am facut eu, cu piure de cartofi. Sunt delicioase, dar nu trebuie sa ne gandim deloc la calorii. Lasam pe altadata astfel de ganduri.

Zacusca de peste pentru iarna

Se poate face cu orice fel de peste; de regula, cu peste proaspat. Eu am preferat, de aceasta data, pestele oceanic, pe ideea ca are mai mult iod si omega3.Asa ca am ales macroul congelat. Eram curioasa sa vad ce-mi iese, daca nu cumva va fi prea pregnant gustul de peste, dar in final am fost foarte multumita. A iesit o zacusca EXTRA!

Am folosit:
3 kg de peste
3 kg de ceapa
3 kg de gogosari
0,7 l ulei
circa 1 l de suc de rosii
o cana cu otet
usturoi, piper, sare, coriandru

Mai intai, vom prepara pestele, caci dureaza mai mult. Il spalam, il taiem bucati, il punem intr-o cratita si deasupra turnam o cana de otet, 2-3 cani de apa - sa fie pestele cuprins in lichid, putina sare si o cescuta de ulei. Il dam in cuptor, sa fiarba inabusit, la foc mic, vreo 4-5 ore. In acest fel oasele se vor macera.
Din dorinta de a prepara totul cat mai repede, dar si pentru a obtine o zacusca mai dietetica, am renuntat la ardeii sau gogosarii copti si nu calesc ceapa niciodata. De fapt, eu nu prepar acea zacusca scazuta si uleioasa, pentru ca este cam indigesta pentru stomac, fiere si ficat, si nici nu-mi place. Depinde de gustul fiecaruia.
Am adaptat retetele si am facut variante "light" pentru orice fel de zacusca.

Asadar, cum se prepara:
- ceapa - o curat, o tai in jumatatati si o las intr-un castron cu apa rece vreo 30 de minute.Incing uleiul intr-un ceaun mare, adaug toata ceapa si o acopar cu un capac; o las pana se inmoaie, nu foarte mult, apoi o scot cu spumiera si o las sa se raceasca. Ceapa nu se va rumeni deloc, datorita aburilor formati sub capac, dar nu va fi nici fiarta.
- gogosarii - ii curat si ii tai in sferturi (sau in bucati mai mici, daca sunt mari), ii pun pe toti in uleiul in care am inabusit mai inainte ceapa, ii acopar si ii las sa se caleasca foarte usor. Ii scurg si ii las sa se raceasca.

Etapa a II-a:
Trecem prin masina de tocat (sau robot) ceapa, gogosarii, pestele.
Le punem pe toate in cratita, impreuna cu felii de usturoi, suc de rosii (adaugat dupa gust si consistenta) si alte condimente; lasam sa fiarba impreuna atat cat ne place.
In continuare, punem zacusca in borcane si o sterilizam, asa cum am aratat la "Sterilizarea conservelor".
Se face foarte repede, comparativ cu zacusca traditionala, iar gustul legumelor este mai puternic.

O zi deosebita!

Cand a trecut timpul?
Malina a implinit ieri 18 ani!
O varsta frumoasa si un nou inceput de drum, intr-o viata care va fi MINUN3px;">
Malina Francesca este nepotica mea: aici suntem impreuna, iarna trecuta:

Doamna Elena Nita Ibrian nu mai este printre noi

" Mie nu mi-e frica de moarte, pentru ca ma simt implinita cu tot ceea ce am facut. Sicriul cumparat acum saizeci de ani e inca in pod. Ma asteapta. Stiu ca nu acela este sfarsitul. Stiu ca viata asta nu se rupe odata cu moartea. Ceva trece si dincolo. Si cred ca daca voi ajunge acolo, tot cu plantele am sa ma ocup, ca si pe acolo trebuie sa fie flori si ierburi." - spunea anul trecut cunoscuta autoare de carti dedicate sanatatii, intr-un interviu acordat revistei "Formula AS".
Elena Nitã Ibrian, pornind de la propria sa experienta, a ajuns sa fie cea mai apreciatã promotoare a alimentatiei fara foc, a hranei vii. Retetele ei de vindecare sunt cuprinse în peste 50 de cãrti, prin care mii de oameni si-au gãsit tãmãduirea.
 
O vindecare miraculoasa; De unde a pornit pasiunea pentru plante:
În anii 1945-1946, Elena Nitã Ibrian s-a îmbolnãvit de cancer la gât si plamani si s-a vindecat cu sucuri de legume si fructe. De la un roman care locuia in Canada, prieten cu sotul ei, a aflat ca acolo se tratau bolile cu sucuri de fructe si de legume. La noi nu se stia, pe vremea aceea, de o astfel de terapie. I s-a dat suc de morcovi cu pipeta, caci nu putea inghiti, apoi cu lingurita; dupa o luna si jumatate - timp in care a consumat numai suc de morcov combinat cu alte sucuri de legume si fructe - a reusit sa coboare singura din pat. Dupa ce s-a facut bine, a continuat sa studieze plantele, sa creeze peste zece mii de retete de hranã vie.
Si astfel a trait 89 de ani foarte bogati si activi, in care a ajutat foarte multa lume aflata in suferinta.

Sfaturi pentru sanatatea noastra:
- sa includem in alimentatie cat mai multe alimente vii si curate;
- sa evitam ce este fals in alimentatie, sa preferam piata si nu marile magazine.
Meniul pe o zi:
" Pun in fata mea cinci, sase borcane mai mari cu capac, si in fiecare torn, pana la jumatate, zeama de varza acra, moare. Intr-un borcan, peste moare, pun morcov ras, in altul pastarnac, in altul ceapa, si tot asa in fiecare borcan, rad cate o leguma cumparata de la tarani: varza, patrunjel, dovlecel, ardei, praz. Acopar umplutura borcanelor cu frunze de vita, care-i la fel de buna pentru sanatate, pun capacele si las legumele sa se mureze. Cand vreau sa mananc ciorba, combin zeama si legume din fiecare borcan, mai adaug un pic de ulei stors la rece, putina smantana, un pic de suc de rosii, praf din seminte de ardei si gogosari, si asta-i mancarea mea. Naturala, cruda, plina de enzime, vitamine si minerale. (...) In ghivece am pus urzici. Tot la doua saptamani le tund si asa am urzicute crude mereu ... imi prepar faina din seminte de ardei sau gogosari, pasta de catina sau de macese, germenii de grau, siropurile, tincturile, maceratele, dar retetele le-am publicat toate in carti, pentru ca si altii sa invete sa le faca. Incep ziua cu fructe de-ale noastre, mere, pere, nu portocale sau altele aduse de departe. Apoi supa de care v-am spus. Si seara, branza de vaci, salate de legume. Folosesc lingura de lemn, pentru ca metalul este daunator, si-mi prepar hrana cu dichis si atentie, ca si cum ar fi pregatita pentru cine stie ce oaspete de vaza." (Formula AS)

Carti publicate:
Hrana vie vindeca diabetul
Hrana vie si leacuri naturale pentru o sanatate deplina
Bucãtãria fãrã foc - 238 de retete de hranã vie
Vindecarea bolilor prin tratamente naturale - 900 de retete si remedii naturale
Tinerete fãrã bãtrânete cu hranã naturalã
Frumusete si sãnãtate prin hranã vie
Tratamente naturale cu argilã, urinã si hranã vie
Hranã vie si leacuri naturale pentru o sãnãtate deplinã
Fructele din flora spontanã în hrana vie
Hrana vie în prevenirea si vindecarea cancerului
Pentru sãnãtatea dumneavoastrã ............... si multe altele.

Ii multumim doamnei Ibrian pentru tot ce a facut pentru noi, pentru cartile valoroase pe care le ni le-a lasat si pentru colaborarea cu revista noastra, "VIATA", pentru care a avut numai vorbe bune si articole interesante. Nu o vom uita si o pretuim in continuare. (articol preluat din revista "Viata").

Un film de vazut (neaparat) - Giuvaierul palatului

* Recomandat celor pasionati de bucatarie, de medicina naturala, de civlizatii indepartate.

Iata ca am ajuns si eu sa urmaresc un serial  (pana acum, nu m-a atras niciunul).Dar acesta _ Giuvaierul palatului - ma fascineaza. E ca si cum ai citi o poveste frumoasa. Insa ceea ce m-a atras mai mult a fost alt aspect: felul in care se gateste - si nu-i treaba usoara sau superficiala "sa stai la cratita"' , leacurile diverse cu plante, condimente, ceaiuri, prisnite, acupunctura etc. si apropierea de cultura asiatica.Oricine vede filmul va afla ca gatitul e o stiinta si nu-i va mai ironiza pe cei care au (si) aceasta ocupatie. Nu in ultimul rand, filmul este o lectie de viata din care, inca o data, vezi cat de importanta este rabdarea, ambitia, bunul simt.
Filmul este coreean ; nu prea stiam prea multe despre aceasta tara, decat teoretic; acum simpatizez cu adevarat acest popor. 

Se poate vedea in timpul saptamanii pe TVR 1,  la orele 17

sau

online cu subtitrare in engleza:
ep. 1-25     http://www.tudou.com/playlist/id/308871/
26-50       http://www.tudou.com/playlist/id/314045/
 51-70-     http://www.tudou.com/playlist/id/313909/

Ciuperci conservate cu sare / Mushrooms, canned with salt

Curatam ciupercile indepartand partea din tulpina care a stat in pamant si tulpinile care sunt mai tari. La ghebe, hribi, ciuperci champinon (ciuperca de camp), nicoreti, rascovi - nu trebuie indepartata pielita de deasupra palariei. Aceasta pieltia se indeparteaza de regula la painisoare.

Spalam ciupercile si le lasam sa stea vreo 30 de minute in apa cu sare; le clatim din nou, le strecuram de apa si le oparim 5 - 10 minute (depinde cat de mari sunt ciupercile)in apa clocotita, le scoatem cu spumiera sau intr-o strecuratoare si le cufundam intr-un lighean cu apa rece. Dupa ce s-au racit le scurgem de apa si le amestecam cu sare grunjoasa in proportie de :
30 g sare la 1 kg ciuperci
sau
300 g sare la 10 kg ciuperci
Se pun in borcane mai mari si deasupra completam cu sare; dupa 2 zile continutul se mai aseaza si scade, deci se mai pot pune alte ciuperci oparite . Lasam sa fie in borcan un strat de lichid (deasupra ciupercilor) nu mai mare de 2-3 cm; ce este in plus se inlatura.
La consum, aceste ciuperci trebuie desarate.

Ciuperci uscate - metoda traditionala / Dried mushrooms

Ciupercile pentru uscat nu se spala, doar se indeparteaza impuritatile cu o perie si cu un prosop, iar cu un cutit se indeparteaza o parte din tulpina (cea care a stat in pamant sau chiar mai mult, daca tulpina e prea tare).
Ciupercile mici se lasa intregi iar cele mari se taie felii; cu un ac si cu ata de bumbac le insiram pe ata, formand siraguri pe care le lasam afara, la umbra, in loc bine aerisit. Daca ciupercile se vor pune la soare, vor face viermi.
Pentru ca nu avem unde sa le uscam afara, noi preferam uscarea ceva mai rapida, cu ajutorul cuptorului.
Se pun in cuptorul de la aragaz incalzit dinainte, apoi se da focul mic - la circa 50 de grade; daca s-a incins prea mult cuptorul,il mai inchidem si dupa vreo jumatate de ora il aprindem din nou. Se usuca in 4 ore. Usa de la cuptor va fi lasata intredeschisa din cand in cand.
Varianta mai moderna si mai practica este cea cu aparat de deshidratare a fructelor si legumelor; eu nu-l am, asa ca nu stiu cat este de eficient. Daca stie cineva, il rog sa-mi spuna daca merita cumparat un astfel de aparat.

Am mancat si iasca galbena - chicken of the wood

Aceasta ciuperca de copac (Laetiporus sulphureus) nu prea se mananca la noi; in schimb la americani este foarte apreciata si este numita chicken of the wood.
Bineinteles ca, dupa ce m-am documentat si am vazut ca nu e nici un pericol, am mancat si eu.
Este surprinzator de frageda si totodata ferma pentru o "iasca". Pentru ca am mai gustat candva si  binecunoscutii pastravi de fag, care se vand si la piata, dar nu mi s-au parut prea grozavi, fiind destul de tari sau caltosi. Ei bine, aceasta "gainusa de padure" este foarte buna.
Ca sa vad mai intai ce gust are, am taiat-o felii mari si am inabusit-o in ulei, doar cu putina sare si piper. Are gustul ca la un picior de hrib, dar putin de tot acrisor, ca si cum as fi gatit cu un pic de lamaie; la consistenta aduce putin cu galbiorii.
Asa, prajite simplu, am inteles de ce americanii le numesc chicken of the wood: fiind albicioase si rosiatice pe margini, bucatile de ciuperca gatita semanau cu bucatile de piept de pui rumenit.
Dintr-o ciuperca mare, fiarta si data pe masina, Gil a gatit un drob, cu ou, cas, condimente:


In urmatorul video o puteti vedea foarte bine:

Si aici cineva o gateste cum am facut si eu, dar cu unt; sunt sigura ca iese si mai buna:

Inca o reteta (sa nu spuneti ca nu v-am facut pofta):