Faceți căutări pe acest blog

Gatim cu:

- Aperitive (55) - Băuturi (2) - Budinci (4) - Conserve (33) - Dulciuri (67) - Fripturi (13) - Garnituri (2) - Gustări (18) - Mâncăruri (67) - Patiserie (29) - Pește (13) - Salate (21) - Sfaturi (12) - Sosuri (1) - Supe/ciorbe (18) -Diverse... (21) * (10) * - Retete retro (9) * Retete de post (3) Afine (4) Ananas (2) ardei (13) Banane (2) Biscuiţi (1) Branza (38) Brocoli (2) Cacao (10) Cafea (3) Caise (9) Capsune (9) Carne de oaie/miel (1) Carne de pasare (50) Carne de porc/vita (42) Carne tocata (24) Cartofi (24) Castraveti (3) Catina (2) Ceai (1) Ceapa (3) Cimbru (1) Ciocolata (6) Cirese (3) Ciuperci (40) Coacaze (2) Coacăze (1) Condimente (2) Conopida (5) Creier (5) De post (2) Dovlecei (8) Dulciuri (50) Faina (14) Fainoase (2) Fasole (8) Fasole pastai (5) Făină (1) Ficat (8) Foitaj/aluat (9) Fragi (3) Frișcă (1) Fructe de padure (7) Fructe diverse (19) Gem (1) Gem/marmelada (10) Gogoșari (11) Grâu (1) Griș (2) Gutui (3) Hrean (1) Iaurt (4) Lamai (8) Lapte (10) Legume diverse (16) Limbă (2) Linte (2) Lobodă (1) Mac (1) Malai (3) Mazăre (6) Mere (13) Mezeluri (12) Morcovi (8) Năut (1) Nucă de cocos (2) Nuci (9) Opinii (3) Orez (15) Ornare (1) Oua (59) Paine (8) Paine/patiserie (2) Paste fainoase (2) Pepene (2) Pere (2) Pesmet (2) Peste (31) Piersici (8) Portocale (4) Porumb (3) Praz (1) Prune (6) Rahat (1) Rosii (13) Secară (1) Sfecla (3) Smantana (25) Soc (1) Soia (1) Spanac (4) Surimi (4) Ștevie (1) Telina (7) Unt (12) Untura (7) Usturoi (2) Varza (15) Vin (7) Vinete (6) Visine (7) Zaharoase (5) Zmeura (4)

19 sept. 2009

O zi deosebita!




Cand a trecut timpul?
Malina a implinit ieri 18 ani!
O varsta frumoasa si un nou inceput de drum, intr-o viata care va fi MINUN3px;">
Malina Francesca este nepotica mea: aici suntem impreuna, iarna trecuta:

12 sept. 2009

Doamna Elena Nita Ibrian nu mai este printre noi


" Mie nu mi-e frica de moarte, pentru ca ma simt implinita cu tot ceea ce am facut. Sicriul cumparat acum saizeci de ani e inca in pod. Ma asteapta. Stiu ca nu acela este sfarsitul. Stiu ca viata asta nu se rupe odata cu moartea. Ceva trece si dincolo. Si cred ca daca voi ajunge acolo, tot cu plantele am sa ma ocup, ca si pe acolo trebuie sa fie flori si ierburi." - spunea anul trecut cunoscuta autoare de carti dedicate sanatatii, intr-un interviu acordat revistei "Formula AS".
Elena Nitã Ibrian, pornind de la propria sa experienta, a ajuns sa fie cea mai apreciatã promotoare a alimentatiei fara foc, a hranei vii. Retetele ei de vindecare sunt cuprinse în peste 50 de cãrti, prin care mii de oameni si-au gãsit tãmãduirea.
 
O vindecare miraculoasa; De unde a pornit pasiunea pentru plante:
În anii 1945-1946, Elena Nitã Ibrian s-a îmbolnãvit de cancer la gât si plamani si s-a vindecat cu sucuri de legume si fructe. De la un roman care locuia in Canada, prieten cu sotul ei, a aflat ca acolo se tratau bolile cu sucuri de fructe si de legume. La noi nu se stia, pe vremea aceea, de o astfel de terapie. I s-a dat suc de morcovi cu pipeta, caci nu putea inghiti, apoi cu lingurita; dupa o luna si jumatate - timp in care a consumat numai suc de morcov combinat cu alte sucuri de legume si fructe - a reusit sa coboare singura din pat. Dupa ce s-a facut bine, a continuat sa studieze plantele, sa creeze peste zece mii de retete de hranã vie.
Si astfel a trait 89 de ani foarte bogati si activi, in care a ajutat foarte multa lume aflata in suferinta.

Sfaturi pentru sanatatea noastra:
- sa includem in alimentatie cat mai multe alimente vii si curate;
- sa evitam ce este fals in alimentatie, sa preferam piata si nu marile magazine.
Meniul pe o zi:
" Pun in fata mea cinci, sase borcane mai mari cu capac, si in fiecare torn, pana la jumatate, zeama de varza acra, moare. Intr-un borcan, peste moare, pun morcov ras, in altul pastarnac, in altul ceapa, si tot asa in fiecare borcan, rad cate o leguma cumparata de la tarani: varza, patrunjel, dovlecel, ardei, praz. Acopar umplutura borcanelor cu frunze de vita, care-i la fel de buna pentru sanatate, pun capacele si las legumele sa se mureze. Cand vreau sa mananc ciorba, combin zeama si legume din fiecare borcan, mai adaug un pic de ulei stors la rece, putina smantana, un pic de suc de rosii, praf din seminte de ardei si gogosari, si asta-i mancarea mea. Naturala, cruda, plina de enzime, vitamine si minerale. (...) In ghivece am pus urzici. Tot la doua saptamani le tund si asa am urzicute crude mereu ... imi prepar faina din seminte de ardei sau gogosari, pasta de catina sau de macese, germenii de grau, siropurile, tincturile, maceratele, dar retetele le-am publicat toate in carti, pentru ca si altii sa invete sa le faca. Incep ziua cu fructe de-ale noastre, mere, pere, nu portocale sau altele aduse de departe. Apoi supa de care v-am spus. Si seara, branza de vaci, salate de legume. Folosesc lingura de lemn, pentru ca metalul este daunator, si-mi prepar hrana cu dichis si atentie, ca si cum ar fi pregatita pentru cine stie ce oaspete de vaza." (Formula AS)

Carti publicate:
Hrana vie vindeca diabetul
Hrana vie si leacuri naturale pentru o sanatate deplina
Bucãtãria fãrã foc - 238 de retete de hranã vie
Vindecarea bolilor prin tratamente naturale - 900 de retete si remedii naturale
Tinerete fãrã bãtrânete cu hranã naturalã
Frumusete si sãnãtate prin hranã vie
Tratamente naturale cu argilã, urinã si hranã vie
Hranã vie si leacuri naturale pentru o sãnãtate deplinã
Fructele din flora spontanã în hrana vie
Hrana vie în prevenirea si vindecarea cancerului
Pentru sãnãtatea dumneavoastrã ............... si multe altele.

Ii multumim doamnei Ibrian pentru tot ce a facut pentru noi, pentru cartile valoroase pe care le ni le-a lasat si pentru colaborarea cu revista noastra, "VIATA", pentru care a avut numai vorbe bune si articole interesante. Nu o vom uita si o pretuim in continuare. (articol preluat din revista "Viata").

8 sept. 2009

Un film de vazut (neaparat) - Giuvaierul palatului

* Recomandat celor pasionati de bucatarie, de medicina naturala, de civlizatii indepartate.


Iata ca am ajuns si eu sa urmaresc un serial  (pana acum, nu m-a atras niciunul).Dar acesta _ Giuvaierul palatului - ma fascineaza. E ca si cum ai citi o poveste frumoasa. Insa ceea ce m-a atras mai mult a fost alt aspect: felul in care se gateste - si nu-i treaba usoara sau superficiala "sa stai la cratita"' , leacurile diverse cu plante, condimente, ceaiuri, prisnite, acupunctura etc. si apropierea de cultura asiatica.Oricine vede filmul va afla ca gatitul e o stiinta si nu-i va mai ironiza pe cei care au (si) aceasta ocupatie. Nu in ultimul rand, filmul este o lectie de viata din care, inca o data, vezi cat de importanta este rabdarea, ambitia, bunul simt.
Filmul este coreean ; nu prea stiam prea multe despre aceasta tara, decat teoretic; acum simpatizez cu adevarat acest popor. 

Se poate vedea in timpul saptamanii pe TVR 1,  la orele 17

sau

online cu subtitrare in engleza:
ep. 1-25     http://www.tudou.com/playlist/id/308871/
26-50       http://www.tudou.com/playlist/id/314045/
 51-70-     http://www.tudou.com/playlist/id/313909/

Ciuperci conservate cu sare / Mushrooms, canned with salt

Curatam ciupercile indepartand partea din tulpina care a stat in pamant si tulpinile care sunt mai tari. La ghebe, hribi, ciuperci champinon (ciuperca de camp), nicoreti, rascovi - nu trebuie indepartata pielita de deasupra palariei. Aceasta pieltia se indeparteaza de regula la painisoare.
Spalam ciupercile si le lasam sa stea vreo 30 de minute in apa cu sare; le clatim din nou, le strecuram de apa si le oparim 5 - 10 minute (depinde cat de mari sunt ciupercile)in apa clocotita, le scoatem cu spumiera sau intr-o strecuratoare si le cufundam intr-un lighean cu apa rece. Dupa ce s-au racit le scurgem de apa si le amestecam cu sare grunjoasa in proportie de :
30 g sare la 1 kg ciuperci
sau
300 g sare la 10 kg ciuperci
Se pun in borcane mai mari si deasupra completam cu sare; dupa 2 zile continutul se mai aseaza si scade, deci se mai pot pune alte ciuperci oparite . Lasam sa fie in borcan un strat de lichid (deasupra ciupercilor) nu mai mare de 2-3 cm; ce este in plus se inlatura.
La consum, aceste ciuperci trebuie desarate.

2 sept. 2009

Ciuperci uscate - metoda traditionala / Dried mushrooms


Ciupercile pentru uscat nu se spala, doar se indeparteaza impuritatile cu o perie si cu un prosop, iar cu un cutit se indeparteaza o parte din tulpina (cea care a stat in pamant sau chiar mai mult, daca tulpina e prea tare).
Ciupercile mici se lasa intregi iar cele mari se taie felii; cu un ac si cu ata de bumbac le insiram pe ata, formand siraguri pe care le lasam afara, la umbra, in loc bine aerisit. Daca ciupercile se vor pune la soare, vor face viermi.
Pentru ca nu avem unde sa le uscam afara, noi preferam uscarea ceva mai rapida, cu ajutorul cuptorului.
Se pun in cuptorul de la aragaz incalzit dinainte, apoi se da focul mic - la circa 50 de grade; daca s-a incins prea mult cuptorul,il mai inchidem si dupa vreo jumatate de ora il aprindem din nou. Se usuca in 4 ore. Usa de la cuptor va fi lasata intredeschisa din cand in cand.
Varianta mai moderna si mai practica este cea cu aparat de deshidratare a fructelor si legumelor; eu nu-l am, asa ca nu stiu cat este de eficient. Daca stie cineva, il rog sa-mi spuna daca merita cumparat un astfel de aparat.

Am mancat si iasca galbena - chicken of the wood


Aceasta ciuperca de copac (Laetiporus sulphureus) nu prea se mananca la noi; in schimb la americani este foarte apreciata si este numita chicken of the wood.
Bineinteles ca, dupa ce m-am documentat si am vazut ca nu e nici un pericol, am mancat si eu.
Este surprinzator de frageda si totodata ferma pentru o "iasca". Pentru ca am mai gustat candva si  binecunoscutii pastravi de fag, care se vand si la piata, dar nu mi s-au parut prea grozavi, fiind destul de tari sau caltosi. Ei bine, aceasta "gainusa de padure" este foarte buna.
Ca sa vad mai intai ce gust are, am taiat-o felii mari si am inabusit-o in ulei, doar cu putina sare si piper. Are gustul ca la un picior de hrib, dar putin de tot acrisor, ca si cum as fi gatit cu un pic de lamaie; la consistenta aduce putin cu galbiorii.
Asa, prajite simplu, am inteles de ce americanii le numesc chicken of the wood: fiind albicioase si rosiatice pe margini, bucatile de ciuperca gatita semanau cu bucatile de piept de pui rumenit.
Dintr-o ciuperca mare, fiarta si data pe masina, Gil a gatit un drob, cu ou, cas, condimente:


In urmatorul video o puteti vedea foarte bine:

Si aici cineva o gateste cum am facut si eu, dar cu unt; sunt sigura ca iese si mai buna:

Inca o reteta (sa nu spuneti ca nu v-am facut pofta):

29 aug. 2009

Bors cu carnita si visine - Soup with meat and sour


 Este o combinatie delcioasa de tot felul de arome!
M-am inspirat dintr-o reteta veche taraneasca: bors cu fasole boabe, visine si leustean - pe care am preparat-o de cateva ori.
Dar neavand chef de fasole boabe si vrand sa fac un bors de carne, dar mai altfel, am adaptat reteta respectiva si am facut foarte bine!

Mai inati am facut un bors moldovenesc de manzat ca la mama acasa. Cu bors de casa, leustean si cimbru.

Ingrediente:
500 g carne de vitel (manzat), cateva oase cu maduva sau sita - 700 g, zarzavaturi (o ceapa, un morcov, o radacina de patrunjel, o bucatica de telina), un ardei gras, 2 rosii, cativa catofi, verdeata - patrunjel si leustean, o legatura de cimbru, 300-500 ml bors ( depinde cat e de acru), visine proaspete.

Borsul de carne sau cel de perisoare facut fara oase nu prea are aroma. Am observat ca, din graba, se prefera sa se faca ciorbele numai cu piept de pui taiat bucatele sau cu perisoare, dar nu vor iesi prea bune. Borsul de gaina il facem din pasarea intreaga, fara a arunca asa numitul "tacam" decat dupa ce a fiert si si-a lasat zeama, iar borsul din alt fel de carne se face cu oase, folosind apoi supa respectiva.
Asadar, oparim oasele de vita si apoi le punem la fiert pe foc mic, cu apa rece. Spumuim si adaugam sare si carne taiata bucatele si curatata) de pielite. O lasam sa fiarba cam o ora, strecuram supa si o punem in alta oala, impreuna cu carnea, eventual si un os cu maduva ( daca ii place cuiva sa o manance).
Adaugam ceapa tocata si radacinoasele rase. Dupa 15 minute punem si ardeiul taiat fasii, rosiile si cartofii. Cand sunt toate fierte punem un castronel de visine - cu tot cu samburi- apoi borsul; lasam sa mai fiarba si punem si cimbrul si o jumatate din cantitatea de patrunjel si leustean tocat. Potrivim de sare si dupa ce stingem focul presaram si restul de verdeata.

Servim cu ardei iute si mamaliguta sau paine de casa.
* Cum spuneam, foarte bun este borsul de fasole boabe cu visine (reteta de la strabunica, cine stie cat o fi de veche) si am incercat si la cel de cartofi, care mi-a iesit la fel de bun; adica am facut borsul din cartofi, radacinoase, verdeata, bors de casa, smantana si visine.
* Pentru a putea face aceste borsuri si in extrasezon, am conservat visinele (exact ca la compot, prin sterilizare), dar numai cu putin zahar.

28 aug. 2009

Otet de mere si miere de albine



Sunt foarte mulțumită de această rețetă de oțet de mere.
Se folosesc mere bio, de la țară, cu coaja colorată și dulci-acrișoare.
Merele se spală și se curăță de eventualele porțiuni alterate.
Pulpa fructelor am folosit-o la pastă de mere, iar cojile și cotoarele, la oțet.
La circa 3 kg de coji am folosit 3 litri de apă fiartă, 3-500 g de miere de albine, 30 g de drojdie.
Cantitățile sunt de fapt: 1 kg fructe, 1 l apă, 100-150 miere, 10 g drojdie - și se modifică în funcție de câte kg de  mere avem.
Se dizolvă mierea și drojdia în apă caldă (de circa 50 grade C), apoi se toarnă peste coji, într-un borcan, pe care l-am acoperit cu un tifon (să nu fie închis etanș). Se ține la o temperatură de peste 20 de grade C.
Se amestecă zilnic.
Eu am pus miere mai multă, încât oțetul miroase și acum a miere. În plus, am adăugat și o mână de curmale (că tot aveam în casă și nu prea le mănânc), pentru că tocmai văzusem în filmul Giuvaierul palatului că obișnuiau să facă oțet din curmale, care ieșea foarte fin.
După circa 10 zile, se separă de coji, se filtrează și se lasă în continuare în bucătărie, la temperatură constantă, pentru a fermenta. Al meu s-a făcut după 2-3 luni. Se strecoară și se  pune în sticle - partea mai puțin limpede am pus-o in 2 borcane de 800 g, nu mă deranjează că mai conține suspensii de mere.
E posibil ca in sticle sau borcane să se formeze din nou acea peliculă, floare, sau cum s-o chema, de oțet, dar aceasta nu inseamnă că oțetul nu este bun.
Mie imi place foarte mult, pentru că pe celalalt tip de oțet din comerț (chiar și cel de mere de la Plafar) nu prea îl suportam.
Acesta, făcut în casă, este blând și neagresiv. La o salată cum e cea de varză, de exemplu, se pune mai mult.
Tot acest oțet îl folosesc și în apa cu care-mi clătesc părul.

18 aug. 2009

Unt cu vin rosu si ceapa rosie - Butter with red wine and red onion


Ingrediente :
8 linguri unt, 3 catei de usturoi tocati, 1 ceapă rosie tocata,  1 linguriţă seminte de coriandru macinate, 1/2 linguriţă piper negru, 1/2 cană cu vin roşu, 2 lingurite cu oţet de vin roşu, 2 linguri cu frunze proaspete de pătrunjel fin tocate,  1-2 lingurite cu sare.
Topim 1 lingură de unt într-o oală,  adaugăm usturoiul şi ceapa si le calim vreo 3 minute. Adăugam de coriandru şi piper, mai sotam 30 de secunde. Dam oala deoparte si adaugăm vinul. Punem pe foc din nou, pentru a se evapora alcoolul. Dupa ce da in clocot, dam focul foarte mic si fierbem , ca sa scada si sa fie siropos, cam 20 - 25 de minute. Restul de unt il omogenizam, sa fie spumos, cu mixerul; adaugam sosul de vin si restul ingredientelor. Intindem untul astfel obtinut pe o folie de plastic si rulam sa obtinem un sul subtire; rasucim capetele în direcţii opuse si il punem la congelator.

Din acest unt taiem felii pe care le servim peste friptura la gratar, legume sote, peste, ciuperci sau vinete la gratar.

Variante:

- unt cu usturoi verde:

- unt cu patrunjel, cu boia, cu alte condimente:

17 aug. 2009

Crema de iaurt cu caise


Ingrediente:

400 g caise coapte
4 linguri cu zahar
suc de la o lamaie
1 pliculet de gelatina
200 g iaurt simplu
2 albusuri batute spuma
2 dl de smantana
Pentru ornat:
100 g de frisca
2 linguri de lamele de migdale
2 caise taiate felii fine
8 foi de menta proaspata

Taiem caisele in felii si le ametecam ca zaharul si lamaia. Lasam sa se dizolbe zaharul apoi facem un piure. La acesta adaugam gelatina, dizolvata in putin apa. Omogenizam si adaugam iaurtul, albusurile, smantana; punem crema in portii individuale si o dam la rece 3-4 ore.
Ornam dupa preferinta.

Subscrie via email

Enter your email address:

Delivered by FeedBurner

Număr de abonați:

 

Home-Cooking Blogroll Center

Sponsori