Cornulete din unt umplute cu nucă și cacao

De obicei, numai iarna fac cornulețe. Acum însă, am fost într-un fel forțată de împrejurări. Am scos din congelator un pachet cu ficat de porc (credeam eu), dar când s-a dezghețat - surpriză - era umplutură de nucă pentru cozonac. Probabil o pusese mama, când a făcut cozonac ultima dată.

Ei, acum, dacă am dezghețat-o, ce pot să fac cu ea?

- Cornulețe - spune Gil, și-mi aduce repede un pachet de unt. 
Așa că, Diano dragă, nu mai sta pe gânduri, treci la treabă.
Și am făcut aluatul:

1 pachet de unt de 200 g - moale și frecat cu lingura de lemn, în care adăugăm pe rând 5 linguri mari (sau 6, dacă sunt lingurile mai putin adânci) cu apă clocotită, 1-2 linguri cu otet, și putină sare. Omogenizăm și adăugăm faină - circa 500 g. Aluatul să nu fie vârtos, ci mai moale. De regulă, se lasă până a doua zi, dar eu l-am copt în aceeași zi.

Am lăsat aluatul să se odihnească vreo 30 de minute.

Am înpărți aluatul în 4 bucăți.

Din prima bucată am făcut ”cornulețe” tăiate dintr-un sul mai lung, rulat cu umplutură - ca să-mi intre mai multă, din care am tăiat apoi bucăți.

M-am gândit că acest fel de umplutură nu are cum să curgă în tavă, la copt. Și am avut dreptate. 


Umplutura a fost făcută din:
nucă măcinată, albuș bătut, cacao, zahăr - dar nu mult, ca să iasă în față gustul de nucă și cel amărui de cacao-, puțin unt - toate după gust și după preferințe.
Din a doua bucată am făcut ca un fel de ochelari sau cornuri duble.
Din a treia, cornulețe clasice. 

Mai bune au fost cele duble, rulate din sensuri opuse. Le-am copt în cuptorul încins, la foc potrivit - nici mare, nici mic.
Se trec prin zahăr pudră și zahărvanilat.
Sunt foarte bune și le voi face la iarnă (cred).Miroase atât de frumos în casă a unt, vanilie și nucă prăjită!