Ciorbă a la grec

Se face cu: - carne de pasăre - de care vreți, apoi legume pentru supă - o ceapă, 2 morcovi, 1 pătrunjel, o bucată de țelină, o ceașcă de orez, 1-2 lămâi, 4 gălbenușuri, o cană cu smântână, sare, verdeață.
Punem carnea la fiert, cu multă apă rece și sare. După ce o spumuim, adaugăm și legumele și lăsăm supa să fiarbă, la foc mic, circa 40 de minute.
Acum vom strecura supa și vom scoate deoparte carnea și legumele.
In supa strecurată punem la fiert orezul.
Iar acum trebuie să alegem carnea de pielțe și de oase, și apoi vom reintroduce în supă carnea tăiată cubulețe. Unii fac supa numai cu piept de pui, dar iese mai bună și cu alte părți ale puiului, și cu oasele.
După cum se vede, eu am reintrodus în supă și o parte din morcov și pătrunjel, pentru aspect și consistență.
Pregătim dreseala: amestecăm gălbenușurile cu zeama de lămâie, apoi punem și smântâna, și pe urmă adăugăm, cu polonicul, câte puțină supă fierbinte - și batem mereu cu telul.
După ce diluăm totul, turnăm amestecul în supă și stingem focul.
Potrivim de sare și presărăm pătrunjel verde.  

Cartofi scăzuți

Mare lucru, niște cartofi aruncați acolo, într-o oală. Mai pui o ceapă, o roșie, ceva, și gata. Oricine poate face tocană sau mâncărică, e banal.
Ei, nu-i chiar așa. Dacă auzi, ca mine, o rețeta spusă, ca o poveste, de către o bătrânică de pe Valea muntelui, de-abia aștepți să guști minunea. Și ți se face o foameee...
Am întîlnit-o la spital, unde m-am dus în vizită la cineva. Tocmai fusese ora mesei și oamenii erau mai flămânzi ca ânainte de a mânca, după ce au amestecat cu lingurile prin fiertura făcută în bătaie de joc, primită pe post de ciorbă. Sigur, nu se așteptau să mănânce ca la restaurant sau ca la mama acasă, dar ce sa faci cu o zeamă chioară făcută cu apă, delicat (astă o fi bun pentru oameni bolnavi?), dafin și 5 boabe de orez cu 3 fire de fidea, la farfurie? Mai bună iese zeama  de la spălatul unei oale de ciorbă. Mai rău e că pentru o astfel de hrană se cheltuie sume frumușele, din banii asiguraților.
” De ce nu vor bucătăresele astea să facă o mâncare mai bună? - se miră batrina. Că se poate și cu bani puțini.
Doamne, ce mîncare bună încropeam vara, la țară, cînd veneam de la cîmp. Nu era vreme de gătit și ne era la toți foame, aăăa că se făcea ușor și repede. Cel mai des făceam cartofi scăzuți.
Repejor făceam un foc de găteje, puneam ceaunul pe plită, cu puțin ulei, și când sfârâia puneam o ceapă mare, tăiată mărunt - mărunt.
Învârți în oală cu lingura de lemn și ai grijă să nu se ardă. Adaugi o cană cu apă, și apoi cureți cartofi - erau încă pe jumătate ”noi” -, îi tai cuburele, îi pui la fiert peste ceapă - dar ai grijă- să nu se ardă, dar să nu aibă zeamă. Cînd a scăzut apa, pui o roșie mare, coaptă la soare pe rug, tăiată bucăți. Amesteci, pui și sare, și lași să fiarbă în acest sos . Dacă trebuie, mai pui apă. Mai pui și 2 căței de usturoi tăiați mărunt, și pătrunjel verde de pe strat și apoi dai ceaunul deoparte. O mâncam cu castraveți murați de vară, mai făceam și un scrob cu ouă proaspete, în care puneam și 2-3 jumări afumate, toate cu nelipsita mămăligă.”
Toată lumea din salon asculta încântată, cu gândul la un modest paradis pierdut, al vieții tihnite și curate de la țară, cum era cândva.
De fapt, atât de puțin îi trebuie omului să se simtă fericit.

Am preparat și eu ceva asemănător, a fost bun, e altfel decât tocana de cartofi clasică.