A două rundă de clătite - rulate și asortate, cu dulcețuri variate

Ce să-i faci, tigaia Fissler tot îmi face cu ochiul. Așa că am mai încercat o rețetă, mi-am zis să fac clătite franțuzești - mai  subțiri, fine.
De această dată, cu umplutura clasică - cu dulcețuri. Că tot am mostre noi, făcute anul acesta, din vișine, cireșe amare, trandafiri, căpșune, coacăze, caise. Care de care mai aromată.

Pentru aluat, am căutat un aluat mai pufos, și am recurs la o rețetă din cartea de bucate a Silviei Jurcovan, și anume:

- 4-5 ouă, 1 l lapte, 400 g de făină, un praf de sare, o lingură de rom, 4 linguri cu ulei, coajă de lămâie.
Punem separat într-un vas gălbenușurile, uleiul, romul, sarea, 50 ml de lapte - și se bate totul ca să se amestece.
Apoi se adaugă făina și se amestecă și se freacă până nu mai sunt cocoloașe, adăugând câte puțin lapte.

Punem tot laptele - o parte din lapte poate fi înlocuit cu apă  minerală.
Albușul se bate spumă și apoi se amestecă cu compoziția - cu polonicul - care va deveni spumoasă și mai groasă; romul o va menține spumoasă pînă la sfîrșit și clătitele vor fi foarte fragede.

Aici , in această carte, scrie că albușurile nebătute întăresc clătitele.

Nu se pune zahăr, pentru că se vor lipi. Și nici nu are rost.


Pentru prima clătită care se coace, tigaia se unge cu ulei.
In imagine, vedeți tigaia Fissler:

 Clătitele se coc pe ambele părți, ușor rumene.
Cînd vedem că nu mai e umedă și se  prezintă mici umflături, o întoarcem pe cealaltă parte:

Se păstrează acoperite, într-o cratiță așezată pe un vas cu apă fierbinte.
Sau le umplem, pe măsură ce le coacem, sau.. le mîncăm, pe măsură ce le umplem.
Le umplem cu dulceață de caise,

, de coacăze...

..

Da, da...........vă invit și pe voi. Repede, pînă nu se termină

Astea-s ultimele:

Fursecuri piersici - aromate și aspectuoase

Am mai făcut această rețetă și am fost încântată, mai mult de aspect decât de gust. Și m-am hotarât să schimb ce nu-mi plăcea. Crema era un amestec de unt, cacao, miez de fursecuri, nuci și gem. ....Prea multe.......parcă picau cam greu și rămâneau și cam tari.

Astfel că anul acesta am simplificat chiar destul de mult rețeta: dacă sunt piersici, să fie umplute cu gem de piersici.
Mi-au ieșit excelente, ușoare, gustoase, iar gemul a înmuiat fursecurile și ...ce să vă spun........se topesc în gură. Și frumoase, și gustoase.
Mai rău e că am gustat azi una, mai târziu alta - și s-au cam împuținat, deși voiam să le am mai multe zile. 

Aluatul se face cu:

 - 3 ouă
- 200g zahăr 
- 200 ml ulei
- 1 pachet praf copt (eu am pus bicarbonat și amoniac, cu oțet)
- 600-700g făină

Se amestecă ouăle întregi cu zahărul și se amestecă cu lingura de lemn, până se fac spumoase și se topește zahărul. Se pune și uleiul câte puțin, praul de copt, oțet, făină. 
Aluatul să fie legat, dar moale.
Nemaiștiind exact cum se procedează, eu am pus în tavă grămăjoare de aluat, cu lingurița, și le-am copt.
Mi-au ieșit așa (neregulate):

Numai piersici nu se pot face din acestea. Dar, din greșeli, omul învață. Adică, se pot face și fursecuri din acest aluat, dar mai moale, pe care le glasezi apoi cu ciocolată. Eu le-am mîncat așa cum erau.
Revenind la rețeta de față, am luat aminte și am modeat fursecurile astfel:
am pus grămăjoare pe masă, apoi le-am modelat în mîini, una câte una, în formă de sferă, și apoi le-am copt; de această dată, au ieșit bine.



Le-am scobit cu vârful unui cuțit.
Am amestecat miezul cu esență de vanilie - se poate pune rom, lapte - și l-am amestecat cu gem de piersici. Cu această pastă am umplut și am lipit fursecurile.

Le-am colorat cu suc de morcov și suc de sfeclă roșie și le-am trecut prin zahăr tos. Sucul se face ușor: am trecut prin răzătoarea mică o bucată de morcov (sfeclă) și apoi am stors - căci nu trebuie prea mult.
Ar trebui să repet rețeta, dar nu știu dacă voi reuși, căci sunt migăloase; mi-a luat destul de mult timp să le fac. 

Cornulete cu mere (gem) din aluat cu bors

Ingrediente: 250 ulei, 220 bors de casa, un pachetel mic de drodie, sare si faina.
Umplutura: mere, nuci, gem. Dizolvam drojdia cu bors, adaugam si sarea, punem tot borsul si apoi uleiul. Nu se pune faina chiar atat cat cuprinde, pentru ca atunci vom obtine cornulete tari. Dintr-un aluat molcut ies cornulete mai fragede. Incepem sa adaugam si faina, treptat, pana ce obtinem un aluat ferm, dar moale, il lasam 10 minute pe masa si il dam la rece inca 10 minute.
Avem grija, cand facem cornuletele, sa punem prea multa faina pe masa. Intindem o foaie subtire. 
Le modelam dupa plac si le unmplem cu ce ne place. Le coacem la foc moderat, apoi mai tare, depinde si de fiecare, cum are cuptorul.
Atentie: sa fie usor galbui pe dos, nu rumenite, caci vor deveni prea tari. Se trec prin zahar pudra.
Ies foarte fragede.
* Aici am folosit o metoda de rulare ca la clatite ( sau ca la sarmale), indoind colturile laterale peste mplutura, pentru ca-mi era teama sa nu iasa umplutura. Pe acestea le-am umplut cu un gem mai tare (de prune) amestecat cu altul mai moale (de visine), cu nuca macinata si putin pesmet. Am foarte multumita, pentru ca gemul nu a curs deloc, chiar daca o parte din cornuete le-am rulat normal. Mie nu-mi place cand se scuge gemul, caci se imbiba cornuletele cu un miros de ars.

* Cornulete mai mari, umplute cu mere rase si scazute pe foc, amestecate cu putin zahar si nuca macinata; ies cele mai fragede:

Galusti cu gem sau Putisoare a la Vadim Tudor

Sa va spun povestea: intr-o seara urmaream la TV un dialog simpatic intre Corneliu Vadim Tudor si Dan Diaconescu. Referindu-se la candidatura lui Radu Duda, discutia a ajuns la Dan Chisu (fost candidat la mana printesei Margareta). Cu umorul caracteristic, Vadim Tudor l-a caracterizat pe Chisu - ca sa stim sigur despre cine este vorba - drept binecunoscut realizator de emisiuni culinare "care face budinci si putisoare". M-a amuzat teribil, nu pentru ca nu as mai fi auzit aceasta denumire, ci pentru ca nu o credeam cunoscuta in toata tara. Am mai auzit eu de putisoare candva, in copilarie, cred ca pe la bunici, intr-un sat din Moldova.
Iata ca putisoare a mancat si Vadim Tudor, in Oltenia (desi n-am gasit aceasta denumire nici intr-o carte de bucate). Tribunul le-a mai numit "desert de oameni saraci", dar eu le consider chiar un deliciu.
Ei, dupa acest moment amuzant, am ramas cu gandul la aceste galustele si intr-o zi le-am preparat.
Le-am facut de fapt ca si galustele cu prune, numai ca le-am umplut cu gem.

Sunt multe modalitati de a face aluatul, dar eu am fost foarte incantata de acesta:
Ingrediente: 1 kg de cartofi fainosi si bine fierti cu sare, 2 oua, 300 g faina 000.
Cartofii fierti in coaja se curata si cand sunt calduti se trec prin razatoarea mica ( cea pentru lamaie). Cartofii zdrobiti altfel (prin masina de carne sau mixer) ies cumva mai lutosi. Cu cartofi rasi, aluatul iese mai usor, mai fin ( am observat diferenta acum). Ii framantam cu sare, ou si faina. Aluatul va fi usor si moale. Nu am mai pus zahar (cred ca se pot pune 1-2 linguri), caci inmoaie aluatul si-l face clisos. Si nici nu e necesar, ca in final ajung sa fie destul de dulci. Am pus totusi un plic de vanilie.
Apoi se face din aluat un sul din care se taie felii ce vor fi aplatizate. In mijloc punem umplutura din gem de prune (eu am pus si din gem de zmeura........mmmmmmmm......o nebunie......)
Mi-e deja pofta, caci reteta am facut-o mai demult, nu acum.
Facem galustele pe care le fierbem in apa clocotita si usor sarata.
Intr-o tigaie topim jumatate de pachet de unt, mai adaugam vreo 4 linguri cu ulei si cand e incins punem pesmet. Amestecam de vreo 2-3 ori si dam deoparte, sa nu se arda.
Trecem galustele prin pesmetul parfumat cu unt, apoo presaram zahar tos.
Aluneca ca unse pe gat, ca sarmalele infulecate de lupul din "Capra cu trei iezi."

Linzer londonez-cu gem si bezea - Linzer London-with jam and meringue

Am facut aceasta reteta dupa revista "Practic in bucatarie" si am avut o surpriza placuta, fiind foarte reusita.

Aluatul se face din 200 g faina, 150 g unt, 100 g zahar pudra, 3 galbenusuri, 1/2 plic praf de copt. Se framanta un aluat care se intinde in tava.
Facand pentru prima data aceasta prajitura, mi-am dat seama ca pentru tava mare de aragaz trebuie dublate cantitatile.
Din aluatul rezultat aici se poate face o prajitura intr-o forma de tarta rotunda. Eu am folosit o tava dreptunghiulara de aragaz (asa numita tava pentru friptura)- cea de aragaz ar fi fost prea mare.
Dam tava cu aluat in cuptorul incalzit si lasam sa se coaca pe jumatate - adica sa fie ferm aluatul deasupra, dar sa nu fie inca rumenit dedesubt.
In acest timp batem albusurile spuma ( 3 albusuri cu 100 g zahar - in reteta erau 200 g de zahar, dar m-am gandit ca iese prea dulce - si 200 g nuca - eu am pus cred ca vreo 250 g nuca - am pus o farfurie plina cu nuca macinata). Adica am mai redus din zahar si am mai adaugat nuca si zic eu ca am facut bine.
Scoatem tava si turnam deasupra un gem fluid - dar nu dulceata, ca e prea subtire. Eu am pus gem de caise. Turnam si bezeaua si dam din nou la cuptor, la foc mic, ca sa nu se arda desupt si sa se intareasca un pic bezeaua.
Am taiat-o in triunghiuri mici. In revista era taiata cu paharul, in forma de semilune.
Reteta nu este o noutate, am mai facut genul acesta de prajituri, dar aceasta a iesit mai buna decat altele.

Budinca de biscuiti - Biscuit pudding

"Intr-o compotiera se pune un strat de piscoturi, apoi un strat de de dulceata, alt strat de pricomigdale faramate, iar piscoturi si dulceata pana se umple forma. Se fierbe vin dulce cu zeama de dulceata si rom, se toarna peste piscoturi sa se umezeasca bine si dupa ce s-a racit se garniseste cu frisca." - din Almanah 1939. Ornam cu fructe sau cu ciocolata.

Mere cu crema / Apple with cream

" Jumatate de kg de mere se curata de coaja, lasandu-le intregi, se scobesc de samburi. Se fierb in sirop legat si se scot inainte de a fi prea moi. Se aseaza pe o farfurie de Jena, se umple fiecare mar cu marmelada, se stropesc cu unt, se aseaza deasupra merelor o crema din albuse batute spuma cu 100 g zahar praf si putina marmelada; se infing din loc in loc bucati de migdale si se coc repede la cuptor." Almanah 1939

Stelute cu marmelada / Star with jam

"Din 220 g faina, 140 g unt, 50 g zahar, 2 oua si coaja de lamaie se framanta un aluat, se lasa sa stea jumatate de ora, se intinde foaia, se taie forme de stelute, se lipesc cate doua cu marmelada si se coc in cuptor, dupa ce s-au uns cu galbenus si s-au presarat cu zahar gros." Almanah 1939

Clatite cu spuma / Pancakes with foam

" Se prepara clatite obisnuite, se umplu cu marmelada, se taie in jumatati; se bat 4 albuse cu 60 g de zahar, se pune putina spuma intr-o forma unsa de porcelan unsa cu unt, se aseaza un rand de clatite, se acopera iar cu spuma, pana se intrebuinteaza toata cantitatea. Ultimul strat sa fie din spuma. Se presara cu zahar, se rumeneste la cuptor; se unge cu marmelada calda si se serveste imediat, altfel se lasa." ALMANAHUL 1939

Prajitura instant - fina si rapida/Jam cake

Ce facem cand ne vin niste musafiri neasteptati? Parca nu merge sa-i servim doar cu o cafea. Daca am avea si ceva bun in completare...
O solutie este o prajitura rapida din pandispan, care se face repede-repede.

Pentru a se coace repede, am redus din cantitatile clasice ale retetei.
Am folosit 4 oua, 4 linguri cu zahar, 4 linguri cu ulei de floarea soarelui, 5 linguri (mai cu varf)cu faina alba, zeama de lamaie, esenta de rom.

Se lucreaza totul la mixer.
Am separat albusurile, le-am batut la mixer, cu putina sare; cand s-au facut ca zapadam am adaugat, treptat, zaharul, si am batut in continuare, sa fie spuma tare. Romul si zeama de lamaie contribuie la reusita.

Se adauga apoi galbenusurile ( se bate iar), uleiul-treptat, faina - treptat.

Iese ca o spuma usoara.
Imediat se toarna compozitia in tava unsa cu ulei si se introduce in cuptorul incalzit dinainte, la foc potrivit.
Atentie - se coace foarte repede.


Am stropit usor blatul cu zeama de lamaie diluata ( nu se mai pune zahar, ca va iesi prea dulce), dar sa nu fie insiropat.Se poate face rulada, dar eu am ales alta varianta, tocmai pentru ca rulada nu poate fi servita imediat, ci trebuie sa stea ceva timp, sa capete forma.
Astfel ca am taiat baltul in doua, am uns o parte cu peltea de zmeura (am facut si cu gem de caise si a fost excelent), apoi am asezat cealalta parte de blat.
Cand am servit, am pudrat si zaharul vanilinat. A mers excelent alturi de cafea si ceai de menta cu lamie.
De retinut:
- prea multa faina compromite prajitura, aluatul iesind tare si aspru;
- de asemenea, atentie sa nu se rascoaca - cand e gata, suprafata copturii sa fie galbuie, nu rumenita;
- alege un gem acrisor, atfel iese prea dulce.