Șprot marinat

De câte ori văd la magazin șprot ceva mai mărișor, am tendința de a cumpăra. Îmi place că acest pește, prăjit sau conservat, se mănâncă cu tot cu oase, adică mai ușor. Dar când îmi amintesc ce răbdare de chinez îți trebuie ca să-l cureți, îmi mai domolesc elanul. De fapt, nu-i chiar așa de greu, dar trebuie să aloci ceva timp acestei trebușoare. Iar dacă e târziu sau te grăbești, e mai bine să renunți la șprot.
Așa că, înarmată cu răbdarea specifică rasei galbene, am cumpărat 2 pungi de șprot și l-am curățat cu brio! Adică am îndepărtat capul și intestinele de la fiecare peștișor, apoi l-am spălat foarte bine. Buuun...Ce-a fost mai greu a trecut.
 I-am lăsat să se scurgă bine, apoi i-am presărat cu sare.
Ia uite ce frumos stau în borcane.
Deasupra am turnat o marinată făcută din o parte oțet (din vin) la 2 părți apă, cu sare (o pui în funcție de cantități, ai grijă să nu iasă prea sărat), cu condimente - boabe de piper, enibahar, boabe de muștar, am pus și niște vegeta de casă - și toate se dau în clocot. După ce s-a mai răcorit, se toarnă peste peștele din borcane și apoi punem capacele.
Apoi sterilizăm borcanele, fierbîndu-le în apă, circa 30 de minute. Se păstrează, mai mult timp, la loc rece.


După vreo 4 zile, am probat prima salată. Simplă, cu ceapă și ulei. Delicioasă... Peștele nu are acel gust puternic de oțet cum îl are cel din comerț.
După o săptămână, este mai bun. Oasele s-au marinat complet.